Sorin AVRAM

Domnule senator Orest Onofrei, îmi permit să mă adreseze în scris domniei voastre pentru că ne ştim de mai bine de zece ani, fiindcă sunteţi singurul senator din Colegiul Suceava, dar şi pentru că, din cauza problemelor cu timpul liber pe care le avem, şi unul şi celălalt, nu am reuşit să ne vedem de foarte multă vreme. Domnule Onofrei, ştiţi la fel de bine ca şi mine că fără ziarele, radiourile şi posturile de televiziune v-ar fi fost foarte greu, dacă nu de-a dreptul imposibil, să deveniţi o persoană publică foarte cunoscută şi să fiţi ales până la importanta funcţie de senator al României.

Datorită mass-media, domnule senator, dumneavoastră şi colegii dumneavoastră, în 2004, aţi reuşit să convingeţi opinia publică că PSD-ul trebuie să piardă puterea politică şi că domniile voastre merită şi trebuie să vină la conducere. E adevărat că nu a fost uşor pentru dumneavoastră să faceţi acest lucru dat fiind faptul că, la timpul respectiv, presa, cu unele excepţii, nu se ostenea să critice Puterea şi, astfel, să-şi joace cu onestitate rolul de promotor al acţiunilor democratice. Ştiţi foarte bine, domnule senator, că eu am făcut parte din categoria „unele excepţii”.

Domnule Onofrei, nu cred că v-aş cere prea mult dacă v-aş ruga să vă amintiţi cum ne întâlneam pe terase mai ferite de ochii lumii sau pe undeva pe după blocuri, pentru a-i înjura fără să folosim bip-uri pe cei care încercau să controleze presa, şi nu numai, şi cum dumneavoastră îmi povesteaţi siderat că aţi găsit toate uşile închise în momentul în care aţi căutat un spaţiu care să găzduiască o nevinovată expoziţie de caricatură. Am convingerea că mai ţineţi minte, domnule senator, cum îmi spuneaţi că nu aţi crezut vreodată că veţi trăi ziua în care cenzura îşi face din nou apariţia, chiar dacă într-o altă formă, una cu faţa cât de cât umană.

Domnule senator, vă număraţi printre politicienii care n-au făcut facultatea în garaj şi care la viaţa lor au văzut lumea şi au înţeles câte ceva din ea. De aceea pricepeţi mai bine decât mulţi alţii ce se întâmplă în jurul nostru.

Domnule Onofrei, ştiţi la fel de bine ca şi mine că presa nu are cum să fie nici mai bună, nici mai rea decât clasa politică şi decât societatea românească, în ansamblul ei. Ştiţi foarte bine că derapajele presei nu sunt mai derapaje decât derapajele clasei politice, ba din contră. Totodată, derapajele presei, în comparaţie cu cele ale clasei politice, nu devin legi, ordonanţe de urgenţă şi hotărâri de Guvern.

Tot la fel de bine ştiţi că România a ajuns, dintr-o gravă eroare a Occidentului, e adevărat, să facă parte din Uniunea Europeană, adică să stea alături de unele dintre democraţiile şi civilizaţiile lumii.

Având în vedere cele de mai sus, îmi permit să vă întreb, domnule senator PD-L de Suceava, Orest Onofrei, dacă nu vă vine să intraţi în pământ de ruşine în condiţiile în care şeful suprem al PD-L şi al ţării, Traian Băsescu, consideră că presa este un pericol pentru siguranţa naţională?

Dată fiind poziţia pe care o ocupaţi, domnule Onofrei, nu aştept un răspuns public din partea dumneavoastră. Dacă vă este ruşine puteţi să-mi trimiteţi un sms în care să scrieţi simplu: „Da”. Dacă nu, nu. Lăsaţi că o să-mi fie mie ruşine. Nu ştiu de ce, dar o să-mi fie.

P.S. Şi nu în ultimul rând, domnule senator al României, v-am scris pentru că încă mai cred că n-aţi uitat să citiţi.