Lucian AVRAMESCU

Vară de concedii şi jupuit pielea la mare. Risipa banilor strânşi un an la ciorap pentru dezmăţul de o săptămână în care te simţi nabab peste o bere şi latifundiarul unui cearşaf bine delimitat pe nisip. Harta cearşafurilor n-a fost contestată încă la Curtea Europeană a Drepturilor Hărţii şi nici nu sunt pretenţii de autonomie regională pe criterii de în ce limbă grăieşti. Trăiască bucuria de a fi stăpânul momentan al valurilor care vin dinspre Rusia, Turcia şi alte ţări mângâiate de nedrept poreclita Mare Neagră. Trăiască vacanţa în sărăcie şi satisfacţia de a-ţi îndulci cafeaua cu o linguriţă de nisip.

Aseară m-a sunat o fostă ziaristă la A.M.Press şi m-a întrebat dacă sunt în redacţie sau, dacă nu, mă uit la televizor. Nu sunt în redacţie, ceea ce pe cale de consecinţă însemna că nu sunt informat, şi nu mă uit, să mă omori, să mă calci cu fierul de rufe, la televizor. CSAT (sub iniţialele astea stă puterea de a declara război Tanganicăi, Venezuelei sau Căii Lactee a lui Traian Băsescu) a constatat, în urma unei profunde analize în care şi-au dat cu părerea în gând toţi, dar pe gură a cuvântat doar preşedintele, în urma acestei şedinţe patriotice s-a ajuns la convingerea că România democrată are câţiva duşmani. Toţi ştiuţi, că de-aia plătim servicii, spioni, contraspioni, încât am priceput că până şi biata ministresă de la dezvoltare regională şi turism îşi are propriul serviciu de ascultare.

Cel mai nemernic, cel mai periculos, cel mai asasin  duşman al poporului român – iată o dezvăluire previzibilă - e presa. Ea, în absenţa opoziţiei, e singura care-şi îngăduie obraznic să spună că tăierea unei pensii de şase sute de lei e criminală. În fapt ea e cea care omoară pe capete bătrânii şi fireşte tot ea e cea care scumpeşte doctoriile. Păi cum să nu constate CSAT că ziariştii acţionează împotriva poporului atâta timp cât s-a văzut, cu amprente şi probe, că un ziarist (de fapt un mogul) care l-a răsfăţat ore în şir pe Băsescu în ecran promovează mafioţi? Pe principiul cine mă ajută azi e încătuşatul meu de mâine, Traian Băsescu i-a pus manşete metalice la încheieturi lui Dan Diaconescu, un tip care a făcut avere intervievând ore în şir elodiile vieţii noastre politice. Cine sunt ele? Păi - eu nu mă uit, dar aşa depun mărturie prietenii – Gigi Becali, Gigi Becali, Gigi Becali ar fi o elodie, Traian Băsescu, Traian Băsescu, Traian Băsescu, altă elodie, Elena şi iar Elena, mereu Udrea, Boc, identic premierului Boc, în neştire Boc, prestidigitatori, chivuţe, ghicitori în aştri, cititori în podul palmei, elodii toţi. Cea mai mare parte din clienţii lui Diaconescu, plătitori din buzunarul propriu fiindcă reclama costă multe parale, nu sunt bugetari. Unii, ultimii mai ales, beneficiari de privilegii televizate în campanie, sunt niţel bugetari. Niţel fiindcă învârt în paralel scamatorii particulare cu firme deghizate. În consecinţă, patronul respectivului post de televiziune şi-a tras banul nu din punga colectivă a naţiei, din buget, ci din sărăcia unui mafiot local sau central care se războia (plătind cash) cu alt mafiot local sau central. Să zicem că Dan Diaconescu a speculat războaiele mafiote, conflictele dintre clanuri, lăsându-i să vorbească mai mult pe cei care au plătit mai mult. Este  respectivul un duşman al poporului? Mă îndoiesc. Eu i-aş lua la întrebări pe cei care i-au făcut  lui Dan Diaconescu colosala avere. Care dintre voi i-aţi cumpărat iahtul? Cine i-a adus plocon elicopterul şi ce firmă de şmecheri l-a procopsit cu un bloc? Măi băieţaşi, de unde aţi dat voi atâta bănet pentru a vă război între voi, pentru a vă face imagine, pentru a vă nimici adversarii? Măi băieţaşule Băsescu (şi el m-a tutuit pe mine şi sunt mai mare ca el cu câţiva ani şi câteva cărţi!) de unde ai avut tu atâţia bani sau putere de şantaj să-l faci pe ăsta, care nu acceptă prezenţa în ecran pe de-a moaca fiindcă e particular, să te lase să vorbeşti naţiunii o noapte, două nopţi, trei nopţi? Cu ce te-a supărat de-l umfli? Mai mult, cum de a găsit CSAT-ul tău  între cele opt mari pericole care ne pândesc, asasinând fiinţa naţională, presa? Nu cumva presa – nu asta pe care ai umflat-o acum fiindcă ea nu prea e presă – e singura ta opoziţie şi ţi-ai propus să ne legi? Cealaltă opoziţie, aia politică, crinantonescvictorpontistă, ailaltă sindicalistă, pleacă, înţeleg, în concediu să-şi tragă sufletul după atâtea proteste. După atâta „Jos Boc!” e timpul să se relaxeze şi ea niţel pe o Coastă de Aur, de Bronz sau de Azur. O berică exotică omoară turbulenţele sufleteşti şi cazna protestatară. Oricum, leagă-ne, căci la dezlegarea noastră, tu vei fi legatul.