Sorin AVRAM

Preşedintele PD-L al Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, unul dintre vicepreşedinţii partidului de guvernământ la nivel naţional, a explicat pe scurt şi pe înţelesul nostru, al tuturor, adică al celor mulţi, dar proşti, cum stă treaba cu relansarea economică, cu dezvoltarea pe baze sănătoase a ţării şi cu sacrificiile care trebuie făcute în interes naţional: „Dacă mamei i-am tăiat pensia, trebuie să-i arăt şi bucata de drum făcută cu acei bani”.

În primul şi-n primul rând, dacă tai dintr-o pensie de cinci milioane de lei 750.000 de lei nu poţi face decât un centimetru de drum. Cum firmele de construcţii trebuie să dea „dreptu’”, acestea vor fura şi până la urmă centimetrul de drum se va transforma într-un milimetru de drum. Dacă-i arăţi unei femei în vârstă un milimetru de drum, aceasta nu-l va putea vedea nici dacă şi-ar pune ochelarii. Decât să faci un milimetru de drum, mai bine-i dai banii înapoi femeii, pentru ca aceasta să aibă din ce să-şi cumpere pastile şi, astfel, să-şi mai poate târî existenţa încă vreo câţiva ani.

Acest lucru ar fi mult mai rentabil pentru domnul Flutur şi ai lui, spaima PSD-ului, fiindcă numărul celor care-i vor aplauda pe bărbaţii politici care au scos ţara din criză la sfârşitul unei operaţiuni dificile va fi mult mai mare. La ce folos să construieşti milimetri întregi de drum dacă la final nu va avea cine merge pe ei la piaţă, la biserică sau cu vaca la păscut?

Totuşi, dacă e să fiu corect, ar exista o explicaţie: după secole întregi în care s-a spus despre România că-i o ţară frumoasă, dar e păcat că-i locuită, cei care vor supravieţui cutremurului social vor putea afirma cu tărie, cu multă tărie în cazul şefului statului, că România e o ţară frumoasă, dar e păcat că nu-i locuită.

Păi, ce poate fi mai frumos decât o ţară cu munţi, văi, ape şi câţiva milimetri de drum, atâţia cât să nu strice minunăţia lăsată de Dumnezeu pe bucata de pământ care se întinde de la Dunăre până la Râul Suceava, aşa cum se întinde preşedintele unei ţări din lumea a treia după o noapte în care n-a dormit acasă?

Şi ca să închei, eu cred că nu există vreo pensionară care să vrea ca ultimul drum pe care va fi condusă să fie asfaltat. La ce bun, dacă oricum nu va simţi nimic?