Ion DRĂGUŞANUL

Pe treptele Palatului Administrativ din Suceava, s-au aruncat, duminică, găleţi potocalii, galbene şi roşii. Goale şi cele mai multe portocalii. Se vede treaba că zahărul, uleiul, făina, orezul şi ce s-a mai pus în acele găleţi, cu ocazia circului electoral anterior, s-au folosit în consum. Şi s-a strigat, în faţa Palatului Administrativ din Suceava, împotriva ordinii de drept, instaurată în România pe găleţi, pe zahăr, pe ulei, pe făină, pe orez şi pe ce o mai fi fost în acele găleţi. N-au venit nici americanii, nici ruşii, nici austriecii, nici turcii, nici tătarii să comită „cumplitul rapt” asupra demnităţii noastre, ci noi, singuri şi îndârjiţi de vrăjmăşia dintre noi, am aruncat în conducerea ţării prostia din spatele acelor găleţi portocalii, roşii şi galbene, fără să ne sinchisim de şansa şi de responsabilitatea uninominalului. Noi ne-am asumat destinul nostru pe patru ani şi iată că, acum, când plătim pentru superficialitatea noastră electorală, uităm să returnăm şi firimiturile care ni s-au dat odată cu acele găleţi. Semn că tragedia românilor este şi comică, nu numai tragică.

Mulţi oameni au rămas surprinşi şi se tot întreabă, de când am reînceput să scriu la un ziar, de ce arăt respect faţă de aleşii dumneavoastră, ştiut fiind faptul că, în ultimul deceniu, am practicat mercenariatul de campanie electorală. Se insinuează (şi nu-i iau, aici, în calcul pe imbecilii agresivi, care mă insultă din vizuina anonimatului) că mă pregătesc pentru o schimbare de client politic. Nici vorbă, eu doar vă respect dumneavoastră decizia electorală, fără să merg la borş nici la consăteanul Ioan Lungu, nici la tinerii viceprimari (al căror nume nu îl ştiu, dar i-am tot văzut prin oraş cuminţi, manieraţi şi harnici, şi mi-a plăcut să mai văd şi feţe noi în edilitate), tot aşa cum nu o să merg la borş nici la Gheorghe Flutur. E drept, pe Gheorghe Flutur am ajuns să-l respect, iar asta s-a întâmplat dintr-un motiv foarte simplu: şi dumnealui mă respectă. Nu-i cer nimic, nu-mi cere nimic. Doar ne respectăm reciproc, pricinile fiind doar de noi doi cunoscute. Nu-i pup tălpile, nu-i cer nimic, doar îl respect. Prin urmare, în viaţa care mi-a mai rămas de trăit, nu o să mai fiu nici cu Flutur pe baricade (cum am fost, în tinereţea noastră), dar nici pe baricadele care se vor ridica împotriva lui (cum am fost, într-o vreme).

Dar nu eu, cel mai odios personaj al Sucevei contemporane, după cum singur şi de bunăvoie mă recunosc, sunt problema zilei. Nici n-am fost vreodată. Problema suntem noi toţi, cu ura panicoasă care ne macină şi care ne va face, şi pe viitor, să comitem exact aceleaşi greşeli. Pentru că, din păcate, în umbra politicii de astăzi aşteaptă personaje şi mai parşive, gen „televiziunea mea nu-mi aparţine”, cu alte caracude de bădărani lacomi, gata să se năpustească după pradă. Tare mă tem că va veni vremea când o să regretaţi chiar şi vremea din megieşia vremelnică a găleţilor portocalii, galbene şi roşii, aruncate pe treptele Palatului Administrativ, pentru că produsul celor două decenii de închistare politică, cu serelişti de partide, este o aglomerare de şuţi politici, faţă se care sindicalistul Leuştean este un adevărat sfânt arhanghel. Îmi pare rău să constat că ultimii politicieni ai Sucevei au fost Gavril Mîrza şi Gheorghe Flutur, cu toate păcatele lor şi cu cele care caracterizează un politician eficient. Îmi pare rău să constat că gestul aruncării găleţilor goale, deci fără produsele care au fost cândva în ele, s-a făcut la sugestia unor şuţi politici tineri, pentru că nici tinerimea nu mai produce, în politică, decât şuţi.

Asta nu înseamnă că aş avea dram de simpatie faţă de statalitatea românească (preşedinţie, guvern, parlament, justiţie), dar nici faţă de mine însumi nu pot să mai am îngăduinţă, dacă aparţin unei generaţii care a produs o astfel de statalitate. Generaţia găleţilor portocalii, roşii, galbene, o generaţie fără memorie şi fără identitate, care îşi merită pe deplin conducătorii pe care îi are. Aparţin acestei generaţii, pe care o doare nepământeşte doar prezentul, îi aparţin inclusiv prin vinovăţii. Deci îmi merit şi eu conducătorii, cu toată pacostea risipită de noi, prin ei, asupra noastră. În fond, nu Băsescu, nu Boc ne iau pâinea de la gură, tot aşa cum nu Ponta şi nu Antonescu o să ne pună dumicaţii de cozonac în gâtleje, ci noi înşine, prin ce-am votat şi vom vota în spirit şi în vrăjmăşie glotaşe.

Cât despre politicieni: Pe toţi să îi ieie dracul, / Căci deja s-a constatat / Că nu-i Geoană prostănacul, / Ci noi, cei ce i-aţi votat!