Tiberiu AVRAM

Chiar aşa. Câte inaugurări mai face Marius Ursaciuc? De câte ori va mai inaugura primarul din Gura Humorului piscina acoperită? Sunt întrebări pe care le-au rostit zilele trecute, cu voce tare, vreo doi colegi din presă în tolba cărora nu se mai găsea nimic de criticat.

Marius Ursaciuc a inaugurat, pe 1 mai, investiţiile realizate în Parcul Ariniş din Gura Humorului, în cadrul proiectului „Popas”. Cu o săptămână înainte, investiţiile respective fuseseră prezentate exclusiv jurnaliştilor, pentru ca primarul să poată da explicaţii pe îndelete, în linişte, fără forfota specifică unei inaugurări în toată regula, cum a fost cea de la 1 mai. Ambele evenimente au fost prezentate pe larg în presa suceveană şi în ambele s-a vorbit, firesc, şi despre Marius Ursaciuc. Clevetitorii de serviciu nu au putut, însă, să treacă cu vederea faptul că, la interval de o săptămână, lui Marius Ursaciuc i s-au alocat spaţii substanţiale în mass-media locală. Iar cele două evenimente sunt interpretate ca o încercare a lui Ursaciuc de a se promova, de a apărea în presă.

Problema este că, în materialele cu pricina, nu a fost promovat Marius Ursaciuc. A fost prezentată o realizare de excepţie, un complex unic în judeţ şi nu numai. Că, întâmplător, prin zonă a fost şi Ursaciuc, artizanul acestui proiect, a fost, probabil, o coincidenţă.

În ştiu pe Marius Ursaciuc de mulţi ani, iar de vreo şase ani îl ştiu şi ca primar. Din această funcţie nu a fost niciodată disperat să apară în presă. A organizat conferinţe de presă din an în Paşte, şi numai când a avut ceva deosebit de spus. În rest, şi-a văzut de treabă. Dacă şi-a făcut treaba? Întrebaţi-i pe humoreni. Sau aruncaţi nişte priviri prin oraş. Restul sunt prostii, răutăţi ieftine.

Totuşi, de câte ori va mai inaugura primarul din Gura Humorului piscina acoperită? După părerea mea, cred că ar trebui să o facă în fiecare săptămână, dacă nu poate cumva de două ori pe săptămână. Ar trebui să o inaugureze iar, şi iar, şi iar, până are certitudinea că nu mai este locuitor prin partea asta de ţară care să nu audă de complexul de la Gura Humorului.

Nu am ascuns niciodată faptul că în privinţa oraşului Gura Humorului sunt subiectiv. Aici am crescut, aici am petrecut cei mai frumoşi ani din viaţă, adolescenţa, anii de liceu. Pentru că, indiferent ce îţi rezervă viaţa mai apoi, consider că cea mai frumoasă perioadă a vieţii o reprezintă anii de liceu. Şi, mai mult, anii de liceu din perioada comunistă. Spun asta fără a fi un nostalgic al comunismului şi fără a uita de toate privaţiunile acelei perioade. Dar, în acei ani, de liceu, nu aveai absolut nici o grijă, nici un fel de stres. Trebuia doar să înveţi şi să te bucuri de viaţă. Şi cum mai ştiam atunci să ne bucurăm de viaţă… Iar locul cel mai drag nouă era, în acea vreme, Arinişul. Până acum doi ani, Arinişul era o paragină. Fusesem acum vreo doi ani pe acolo şi, credeţi-mă, îmi plângea sufletul. Până nu demult aş fi spus că perioada de glorie a Arinişului a fost reprezentată de anii `80. Acum, spun, fără nici un fel de îndoială, că perioada de glorie a Arinişului de abia începe. Şi, întâmplător sau nu, Marius Ursaciuc are şi el un rol în toată povestea asta. S-a nimerit să fie primar când nişte proiecte au plecat de capul lor prin lume, după finanţări şi, culmea, le-au şi obţinut. Iar apoi, din dosarele care erau, s-au dat de trei ori peste cap şi s-au transformat în pârtie de schi, bazine de înot, terenuri de sport etc. Şi, ce chestie, când totul a fost gata, Marius Ursaciuc era tot prin zonă, tot pe la primărie, pregătit pentru inaugurări.

Poate, repet, sunt subiectiv. De fapt, sigur sunt subiectiv în privinţa acestui subiect. Ceea ce nu prea este o calitate. Mă consolează, însă gândul că mai sunt şi prin Gura Humorului câţiva oameni la fel de subiectivi ca şi mine. Vreo 15.600 …