Lucian AVRAMESCU

Am citit, şi nu doar în aceste zile, revoltate şi îndreptăţite analize, iscălite de condeieri de frunte, în care preşedintele României scăpate de dictatură, domnul Traian Băsescu, este comparat cu Nicolae Ceauşescu. Ba unii merg chiar mai departe, spunând şi scriind că Băsescu întrece mult tot ce a îndrăznit împuşcatul de la Târgovişte, prin insolenţa cu care-şi impune voinţa personală (nu se consultă nici măcar cu PD-L, propriul partid), prin construirea făţişă a unui sistem autoritar.

Nu mă voi opri aici la cât de îndreptăţite sau forţate, eventual, sunt aceste analize, iscălite, repet, de analişti reputaţi, unii feriţi cu totul de bănuiala partizanatului, ci la lipsa de reacţie a preşedintelui. De  ce nu se arată insultat Traian Băsescu, de ce nu protestează vehement spunând că el, ca luptător declarat împotriva comunismului şi securismului, urmaş, cum cred unii din diaspora, al lui Corneliu Coposu (chiar aşa!), nu are nici în clin nici în mâneca sacoului cu fostul dictator? De ce tace?

Tace şi face, din ce în ce mai apăsat. Să ne amintim doar că desfiinţarea Senatului a fost primul act cerut imperios de ruşi în vara lui 46, iar voia Moscovei s-a împlinit cu toate protestele liderilor partidelor istorice (încă nebăgaţi la puşcărie) şi a Regelui. Cu armata sovietică aici, comuniştii, inexistenţi în satul meu din Prahova, câştigau alegerile cu 99 la sută, în detrimentul liberalilor şi ţărăniştilor care formau majoritatea covârşitoare. Poporul, zice preşedintele, s-a pronunţat pentru Parlament unicameral. Sunt convins că s-ar fi pronunţat şi pentru desfiinţarea cu totul a Parlamentului în condiţiile în care un sondaj făcut public în aceste zile arată că trei sferturi dintre români n-au habar care-i diferenţa între un Parlament unicameral şi unul bicameral. În condiţiile în care ţara se scufundă, preşedintele modifică aşa cum vrea el Constituţia, sporeşte ameţitor pentru o ţară pretins democratică rolul şi forţa şefului de la Cotroceni şi amputează orice alt glas care ar încerca să spună altceva. Totul pe faţă. Fără ruşine. Asta scriu analiştii (chiar şi presa de afară dă semnale că în România se petrece ceva necurat) şi totuşi domnul Băsescu nu pare câtuşi de puţin deranjat.

Ieri, nu  mi-am găsit maşina în locul în care o parcasem, între alte automobile, după ce absentasem de lângă ea o jumătate de oră, plecat cu treburi. Nu băgasem de seamă că la vreo 50-60 de metri, pitit în spatele unui copac, apăruse un x al parcării interzise. Am crezut că maşina mi-a fost furată, ceea ce nu era mare pagubă, dar aveam înăuntru toate actele, ceea ce îmi crea un înspăimântător disconfort. Mă rog, până la urmă cineva m-a lămurit că nişte haidamaci cu macarale pe roţi au săltat zece automobile şi fac asta zilnic, din două în două ore, venind în acelaşi loc la sigur.

Dincolo de ore de alergătură şi de cheltuirea a şapte milioane de lei vechi, am avut şi avantaje gazetăreşti. Am aflat, de pildă, că şi în acest caz, ca şi în contractul încheiat de Prigoană cu primarul Negoiţă, firma particulară ia tot. Mă gândeam că banii mei ajută la micşorarea impozitelor bucureştenilor, ajută la astuparea unor gropi. Aş! Ajută nişte buzunare pline să dea peste ele. Atât primarul de sector, cât şi ciorditorul de autoturisme de pe străzi împart prada.

Un alt amănunt aflat a fost de ce nu se supără Băsescu atunci când e comparat cu Ceauşescu. Pentru că, îmi zice aproape răstit un şofer de taxi, lumea o duce prost, din ce în ce mai prost şi nu sunt puţini care-l plâng şi regretă pe Ceauşescu. Faceţi un sondaj şi o să vă îngroziţi câţi îl vor înviat pe fostul lider comunist. Comparaţi-l mereu cu Ceauşescu, voi, ziariştii, şi chiar îl faceţi pe Băsescu jupân, adică să ne-o tragă la toţi cum şi când vrea el.

Aşa e. Noi clămpănim la televizor pe tema actelor nedemocratice ale lui Zeus, iar lumea, cu foamea în gât, cu spaima că mâine bătrânii nu-şi mai iau pensiile, iar tinerii nu mai au slujbă, vrea certitudinea mâncării din farfurie. Întrebarea pentru mulţi, din ce în ce mai mulţi români, e ce vor pune pe masă? Băsescu o să le spună că parlamentarii le halesc bucăţile din  ciorbă, iar politicienii (cu câteva excepţii, fireşte) sunt nişte nenorociţi. Şi va fi crezut, ca de atâtea ori. Se face dictator? Să se facă, dacă el ne promite păpică. Fireşte că aceşti oameni au uitat privaţiunile de 25 de ani impuse de Ceauşescu pentru a plăti o datorie externă de câteva ori mai mică decât cea de azi. Fireşte că aceşti oameni nu realizează că peste doi ani, aşa cum avertiza un academician al analizelor economice, nu vom mai putea cumpăra gaze şi iarna vom îngheţa în apartamente. Ceauşescu plătea cu carne de porc (aici rămâneau ”adidaşii”), cu găini care plecau la ruşi fără gheare, vietăţi crescute în marile combinate de stat. Cu ce va plăti Băsescu? Acele combinate nu mai sunt, iar datoriile sunt din ce în ce mai ameţitoare. Cu ce le-a zis el odată sindicaliştilor din balcon, când era ministru al Transporturilor şi ăia cereau lefuri mai mari. Ceva ce nu poate fi scris aici. Oricum, plata nu va fi acceptată de ruşi şi nici de alţii, oricât de larg va fi fiind şliţul prezidenţial.

De ce nu se simte insultat Traian Băsescu de o comparaţie care pare jignitoare într-o ţară care a vărsat sânge pe străzi pentru democraţie? Fac pariu că râde şi fac pariu că până şi din această nenorocire îşi  trage voturi. Curând votanţii foamei vor fi extrem de numeroşi. Întrebarea e dacă nu cumva foamea generează şi reacţii incontrolabile. Incontrolabile şi de unul care pare a controla deja tot.