Lucian AVRAMESCU

Spectacol politic previzibil şi tot ce-i previzibil devine plicticos. Toate drumurile duc la Roma. În dâmboviţeana noastră politichie, toate căile de acces, de la poteca de munte până la şoseaua asfaltată cu gropi (la noi asfaltul se toarnă direct cu gropi) duc la PD-L. Mai exact la putere. Bravul soldat Svejk, celebrul erou al lui Hasec, pleacă mereu spre front luând-o în direcţia opusă. Până la urmă, îşi linişteşte el anchetatorii, tot acolo ajung, fiindcă, nu-i aşa, în pieptul avântat al soldatului austro-ungar arde mistuitoare dragostea de împărat şi îndatoririle faţă de coroană.

Din înalte şi nemărginite îndatoriri patriotice toţi românaşii care au evadat zilele astea din PSD au ajuns la independenţi, adică în antreul puterii unde se iscălesc angajamentele de loialitate, i se iau recrutului amprentele şi i se măsoară lungimea ataşamentului faţă de cauză. Cum care cauză? Cauza bunăstării poporului pe care, în limuzine luxoase sau elicopter, pe plaja din Rio sau în Jamaica, politicianul român o cară cu el ca pe o paporniţă. Nu se dezlipeşte o secundă de ea, nici când doarme cu amanta în pat şi nici, în situaţiile fireşte mai puţin plăcute, când se trezeşte lângă nevastă.

Mistuitoarea iubire de doctrină şi patrie l-a făcut pe Cristian Diaconescu să renunţe la tot, până şi la iluzia de a mai fi ceva în vechiul său partid, dedicându-se trup şi suflet şoptirii dinspre Cotroceni că va fi iar ministru de Externe. Cu altă haină, portocalie, criticată până ieri, dar câte sacrificii nu face omul pentru o cauză dreaptă, inclusiv pe acela de a se primeni coloristic din când în când? Şi apoi, ce, doare un sacou portocaliu purtat de exemplu la ONU? L-am văzut, şi nu o dată, chiar pe domnul Băsescu, independent prin jurământ şi definiţia postului de preşedinte de ţară, îmbrăcat portocaliu şi nu-i venea deloc rău. Am văzut femei elegante, care poartă de obicei ţoale foarte scumpe şi musai la modă, ca EBA sau Udrea, îmbrăcate în culoarea mai sus pomenită şi zău că arătau ca-n revistele de modă. De ce nu i-ar sta bine şi domnului Marian Sârbu, fireşte nu pe stradă, că-i om serios, ci în biroul lui de la Ministerul Muncii, în  jiletcă portocalie?

L-am auzit pe un primar din Bărăgan, filmat cu camera pitită, că el ar trece acum la un partid care-i dă mai mulţi bani (nu pentru el, ci pentru binele obştei, fireşte), cu vice, cu secretară, cu consilieri cu tot, indiferent de apartenenţă, dar nu-l lasă nenorocitele astea de legi strâmbe. Te înscrii în alt partid, pierzi postul de primar! Auzi anomalie! Nu-i ca la ăştia, la parlamentari, care, cum li se trezeşte, cum trec fără să-i doară-n cur.

Chin mare cu viaţa politică şi mult asudă omul pentru a se face cât mai util poporului. Ieri m-a pus pe gânduri o declaraţie cam în două albii de înţeles, a lui Geoană, preşedintele Senatului. Vi-l amintiţi, contracandidatul la preşedinţie care în ultima zi, spăriindu-se să nu-i ia locul domnului Băsescu, a făcut una de oaie şi a scăpat. Ei bine, uitându-te, nu cu lupa, ci doar atent, la nuanţele poziţiei fostului şef al social democraţilor depistezi un ingredient duplicitar.

V-aţi mira dacă, pentru a-şi păstra postul ameninţat, zice el, de Năstase şi Ponta pentru a-l da altuia, Mirciulică s-ar face pâş-pâş independent? Şi, implicit, pedelist? Eu unul, nu. Încet, încet s-ar termina şi cu toată tărăşenia asta cu partidele diverse, care se ceartă la televizor şi iau masa împreună la cârciumă, cu spaima de sorginte comunistă, că i-ar putea vedea cineva. Nu, domnilor!Democraţia, unică şi unitară, printr-un singur şi glorios partid, trebuie să spulbere sechelele fricii. Politicianul român, de o singură culoare şi un singur avânt care-l înflăcărează, trebuie să păşească la lumina zilei numai cu fruntea sus. Veţi spune că e nevoie şi de stânga şi de dreapta pentru a armoniza ideologic viaţa politică din România. Nimic mai simplu! Independenţii, porecliţi azi grup, se vor face luna viitoare, dar ce zic luna, săptămâna viitoare, partid de stânga. Împreună cu partidul de fostă stânga PD, azi PD-L, vor face un partid federativ ca ideologie. Să-i zicem marele partid federativ popular, sau partidul multidoctrinar român. Într-un asemenea partid, gustos şi bogat ca o ciorbă de potroace, se pot regăsi şi costiţa liberală şi pătrunjelul ecologist şi fasolea la cazan a stângii şi micii şi sarmalele formaţiunilor nebăgate în seamă. Chiar şi un desert de poale-n brâu. Un conducător destoinic şi autoritar, pe care-l avem, va simţi voia poporului şi va trage de cârmă, în funcţie de necesităţile naţiei când spre stânga, când spre dreapta, când straight ahead, cum zice englezul, adică drept înainte. Nu, că aşa a făcut Titanicul şi a dat cu oiştea-n iceberg! Vorba ceea, nu e bine vacii noastre mamă, vine tata cu pielea ei pe băţ. Ei vedeţi: de-aia n-o scoatem noi niciodată la cap. Avem prea mulţi cârcotaşi.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Pe când plecarea lui Geoană?.

Comentarii