Tiberiu AVRAM

M-am bucurat că Victor Ponta a câştigat alegerile în PSD. M-am bucurat pentru victoria lui Ponta şi cred că mulţi români au simţit la fel. Nu pentru că aş avea vreo simpatie pentru Ponta sau pentru că aş avea ceva beneficii de pe urma victoriei lui. Dar victoria lui Ponta aduce cel puţin o schimbare în PSD. Iar schimbarea se referă la Marian Vanghelie. Sau cel puţin aşa sper.

Câţiva dintre analiştii politici care au apărut la posturile de televiziune sâmbătă şi duminică au apreciat că o bilă neagră, extrem de mare, pentru Mircea Geoană a fost circul dintre Vanghelie şi Pandele. Că prin atitudinea lui Vanghelie, din dimineaţa congresului şi nu numai, PSD era dus într-o zonă suburbană, în zona golăniei, a mârlăniei. Adevărul este că, în ultima perioadă, Marian Vanghelie devenise un exponent de bază al PSD. Mircea Geoană se baza mult prea mult pe el. Mircea Geoană ajunsese prea dependent de sprijinul lui Vanghelie. Şi asta nu doar după pierderea alegerilor prezidenţiale, ci şi înainte.

Marian Vanghelie este, probabil, un foarte bun gospodar. Aşa se explică faptul că tot este ales primar în sectorul lui. Marian Vanghelie este, probabil, un foarte bun organizator. Şi orice partid are nevoie de organizatori buni. Doar că, în locuri civilizate, organizatorii (că de aia li se şi spune aşa) se ocupă cu organizarea şi mai puţin cu vorbitul, mai ales dacă nu se pricep. Iar Marian Vanghelie nu se pricepe. Dar vorbeşte mult. Şi se bagă extrem de mult în seamă. Iar PSD este un partid care a fost la guvernare (şi chiar nu de mult) şi vrea să fie, peste câţiva ani, din nou, la guvernare. Iar în ultima vreme, unul dintre exponenţii de bază ai PSD a fost Vanghelie. Cu limbajul lui, cu cultura lui, cu agramatismele lui. PSD este, deocamdată, în opoziţie şi este cel mai puternic partid din această zonă. Dar în ultimele luni, unul dintre cei mai prolifici vorbitori ai PSD a fost Marian Vanghelie. Cu limbajul lui, cu cultura lui, cu agramatismele lui.

De câte ori nu v-aţi înfuriat, nu v-aţi enervat la culme, doar văzându-l pe Vanghelie şi auzind ceea ce poate să debiteze? Şi de câte ori nu v-aţi spus, cu infinită revoltă: „Doamne, ce analfabeţi ne conduc!”. Pentru că, dacă Vanghelie ar fi vorbit în calitatea lui de primar de sector, nu era nici o problemă. Dar el vorbea în numele celui mai important partid din opoziţie. Că le place sau nu celor din PSD, Vanghelie reprezenta şi încă reprezintă clasa politică. Cu limbajul lui, cu cultura lui, cu agramatismele lui.

Vanghelie a fost ales, totuşi, vicepreşedinte al PSD. Poate va fi responsabil cu organizarea, că bănuiesc că se pricepe. Dar, ca român,  nu aş vrea să-l mai văd ca unul dintre exponenţii clasei politice. Nu-mi fac iluzii că după alegerea lui Ponta clasa politică din România se va schimba. Nu-mi fac iluzii că, de mâine, oamenii politici vor fi mai responsabili, mai apropiaţi de alegători, mai interesaţi (nu doar declarativ şi nu doar în campania electorală) de problemele lor şi de rezolvarea acestora. Nu se va întâmpla nimic din toate acestea. Dar am o speranţă. Ca român. Dacă tot mă prosteşte omul politic, dacă tot mă minte în faţă, dacă tot mă fură fără să clipească, măcar să o facă unul care să aibă ceva şcoală. Care măcar ştie să citească. Măcar consolarea asta să o am.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului De ce mă bucur că a câştigat Ponta.

Comentarii