Lucian AVRAMESCU

În jocul acela englezesc, având aceleaşi rădăcini ca şi fotbalul (sper să nu mă înşel), dar diferit prin regulament şi minge, care e ovală ca o pepenoaică, numit rugby, e un moment care mă amuză teribil. El e dictat de arbitru şi reprezintă o pedeapsă. Jucătorii îşi vâră capetele, în poziţie aplecată, între picioarele crăcănate ale altor jucători din aceeaşi echipă şi se pun pe împins, formând o îmbulzeală organizată. Cealaltă echipă purcede la fel. Avem imaginea a două grămezi de funduri care se contrează vârtos. Zic de funduri pentru că doar bucile închiloţate ale acestor luptători se văd, capetele fiind adăpostite între picioarele confraţilor. Care pulpe şi funduri împing mai cu spor, dând îndărăt echipa adversă, au câştig de balon.

În PSD şi PNL, ambele partide din opoziţie, se petrec în această perioadă mari pregătiri pentru alegeri prin votul la grămadă. Ca la rugby. Fiecare lider îşi alege jucătorii cei mai vânjoşi, cei mai tari la pungă şi la influenţă, şi intră la bătaie. În acest fel, un lider cu şanse mai mici sau care ar putea primi o sancţiune pentru prestaţii care au lăsat de dorit, pitit între picioarele celorlalţi, nu mai e atât de vizibil. Se votează grămada. În PSD, Mircea Geoană  are destule motive să se teamă şi înghite fără crâcnire mesajele  trimise din Ferentari de asociatul întru grămadă Vaghelie. Îşi bagă Vanghelie în preşedinte ce are el mai preţios, din punct de vedere intelectual, fireşte, îşi bagă. Geoană se face că nu icneşte. Politică mare, politicieni de calibru, pregătiţi mereu să lupte de la egal la egal cu Riţi, Piţi, Nuţi, EBA. Oricum sunt convins că din tribună, de sus, Zeus râde de se ţine cu mâinile de burtă. Mai puţin vesel a fost Ion Iliescu, bătrânul fondator atrăgând atenţia că prin alegerile la grămadă partidul ar putea, vorba lui Vanghelie, să se ducă dracului, adică să se facă bucăţele.

Jocul englezesc la grămadă bântuie şi prin bătătura liberală. În mod cu totul inexplicabil, susţinătorul acestei anomalii elective este chiar Crin Antonescu. Părerea mea este că actualul preşedinte, abandonat cu totul de partid la alegerile prezidenţiale şi care şi-a făcut singur-singurel un scor de invidiat, poate fi reales şi dacă îşi anunţă doar candidatura şi pleacă în Brazilia sau la Tulcea în timpul votului. Nu cred că liberalii sunt idioţi renunţând să valorifice potenţialul uman şi politic al lui Crin Antonescu.

Şi atunci ce l-a apucat pe fostul candidat la preşedinţia ţării să opteze pentru anomalia alegerilor la grămadă? Crede că va suplini, croindu-şi pe criterii personale echipă, lipsa echipei din campania prezidenţialelor?

Fals. Umblă după reţeta lui Băsescu, lider al PD-L, înconjurat de vasali dispuşi în orice clipă să-i lingă picioarele, să-i încheie şliţul dacă, venind la privată, a uitat să-şi tragă fermoarul? Ne amintim scena aceea cu un primar care freca, învelit în tricolor, nădragii prezidenţiali care făcuseră cunoştinţă cu noroiul. Nu-l văd pe Crin Antonescu astfel şi cu atât mai aiurea mi se pare opţiunea pentru votul la grămadă în congresul liberalilor din martie.

Pe Geoană îl înţeleg. Tremură ginşii pe el că ar putea cădea de la înălţimea scaunului pe care au şezut Iliescu şi Năstase, ajungând un simplu membru de partid.

Dar Antonescu? Să-l fi apucat brusc pasiunea pentru jocul cu balonul oval, ăla în care capetele se pitesc sub funduri? El are – cel puţin aşa mi s-a părut până acum – un cap care nu trebuie ascuns sub fundul nimănui.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Candidaturi la grămadă, ca la rugby.

Comentarii