Sorin AVRAM

În momentul în care arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Înalt Prea Sfinţia Sa Pimen, şi cei împreună cu dânsul se pregăteau să pornească motoarele drujbelor şi să intre cu acestea în jumătate din suprafaţa împădurită a judeţului nostru, cineva le-a tăiat alimentarea. La îndemnul unei instituţii a statului care nu este de acord ca 166.000 de hectare de pădure să intre în proprietatea unei fundaţii particulare în fruntea căreia se află Înaltul Pimen, Judecătoria Suceava a strigat cât au ţinut-o puterile: „Opriţi drujba, măi flăcăi, şi-aruncaţi topoarele măi, măi, măi!”. Astfel, Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, fundaţia particulară care a copiat literă cu literă numele persoanei juridice de drept public care a funcţionat până la venirea comuniştilor la putere, a trebuit să se oprească din executarea silită pe care o pornise în baza unei hotărâri a Curţii de Apel Timiş definitivă, dar nu şi irevocabilă. Într-o decizie a Judecătoriei Suceava de dată recentă se arată: „Dispune suspendarea provizorie a executării silite începute în dosarul de executare nr. 29/E/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc Cîmpulungeanu Sarmis până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul contestaţiei la executare ce face obiectul dosarului nr. 945/314/2010 al Judecătoriei Suceava cu termen la data de 16.03.2010”. Deci, adio drujbe şi topoare! Văzând că nu mai au voie să pună mâna pe armele de luptă împotriva pădurii, Înaltul Pimen şi avocatul fundaţiei particulare, Vasile Tudor, au înhăţat pixurile şi au scris un comunicat de presă în care arată că ce-a fost executat, adică vreo 120.000 de hectare de pădure, rămâne bun executat. La citirea unui astfel de comunicat cred că au izbucnit în râs până şi râşii din pădurile pe care Fondul Bisericesc vrea să le ia şi să fugă cu ele în pădure pentru a le hăcui în linişte. Treaba stă în felul următor: cele 166.000 de hectare de pădure după care Fondul aleargă de zece ani de zile cu drujba scoasă de un cot jumate vor rămâne în continuare în proprietatea Statului Român, iar fundaţia particulară a suferit o înfrângere usturătoare pe care încearcă acum să o dreagă cu tot felul de comunicate de presă, aşa cum vor unii să dreagă busuiocul, altul decât cel care se moaie în agheasmă la zi de sărbătoare creştină. Anul acesta, cel puţin, Fondul Bisericesc nu-şi va putea împlânta topoarele nici măcar într-un copac din pădurile judeţului Suceava. Şi dacă vom ajunge să trăim într-o ţară normală, fundaţia particulară în fruntea căreia a fost pus Pimen Suceveanul pentru a atrage simpatia credincioşilor de rând şi pentru a-i impresiona pe credincioşii care se ocupă de actul de justiţie, atunci Fondul Bisericesc va primi pădurea când o face ursul pere şi vulpiţa micşunele.