Lucian AVRAMESCU

Minunată ţară, cu oameni demni şi frumoşi, pe dinlăuntru şi, mai ales, pe dinafară, tandră, catifelată şi cochetă în toate cele. Meleag divin, binecuvântat de privirea părintească a Celui de Sus care a desfăcut, din pivniţele cereşti, butoaiele lui nepreţuite, astfel încât la tot pasul, prin robinetul desfăcut, curg râuri nu numai de vin, ci şi de lapte, miere şi chiar de aluat de cozonac, tocmai bun de vârât în cuptor. Această descriere, desigur făcută cu talent şi har scriitoricesc, nu ca un scârţa scârţa pe hârtie cum sunt eu, aparţine nu unui îndrăgostit de frumuseţile patriei noastre mioritice, nu unui propagandist al turismului plătit cu bani grei pentru a ne lăuda, n-are atingere cu Vlahuţă şi nu s-a împărtăşit din Nada florilor sadoveniană. De unde e atunci? Cine ne învredniceşte astfel, cu excesivă duioşie? Ei bine, panegiricul, destinat unui om, de fapt unei oame, fiindcă până la urmă acest laudaţio valahorum nu e pentru ţară, ci pentru cea care o sfinţeşte, e scris de procurori. Aţi citit corect – procurori. Puşi ei, prin statutul profesiei, să cerceteze şterpelirea de bani publici, abuzurile comise de ministresa Turismului, doamna Elena Udrea, păcate semnalate nu de un amărât de gazetar, intrat în folclorul contemporan şi sub elegantul apelativ găozar, ci de o ditamai comisia parlamentară, au purces, excitaţi de un entuziasm de necontrolat, la redactarea acestei înduioşătoare scrisori de dragoste. Nu voi insista asupra ei (a făcut-o presa acestor zile) ci asupra preschimbării în sine. Ca-n basme: lupul se dădu de trei ori peste cap şi în faţă se arătă chipeş, înalt şi proaspăt ca o smicea, Făt Frumos. Fascinat de frumuseţile patriei, datorate fireşte doamnei Udrea, procurorul uită să se mai zgâiască prin hârtii şi să cerceteze iscălituri şi ştampile, uită să mai verifice dacă bucătăria licitaţiilor a fost respectată până la ultimul gram de verzitură (aşa se chema cândva valuta) şi se puse, ca Orfeu, pe cântat, încât înduioşă şi munţii, şi câmpiile, iar de Euridice, cea căzută în infern, ce să mai zicem. Se sculă şi ea, mişcată de talentul de cobzar al omului legii, cel care de obicei bagă la zdup şi nu scoate, lăudându-l zeilor, mai precis lui Zeus, fiindcă în vremurile noastre democraţia în Olimp s-a demodat, iar politeismul s-a dovedit caduc. Şi uite aşa patria, pe care mulţi miopi o aproximează ca săracă, mâncată de şomaj, cu preţuri alimentare în creştere vertiginoasă, la întrecere, bară la bară, cu impozitele, îşi mai află un lăudător. Şi pentru ca frumuseţile patriei să poarte un nume, li s-a spus simplu - Elena Udrea.
Inutil să mai spunem şi noi că nu asta e misia unui procuror, inutil să mai amintim şi noi că instituţia numită Curte de Conturi nu şi-a isprăvit ancheta în privinţa banilor, cam mulţi, păpaţi de Ministerul Turismului sub cârmuirea plină de farmec a doamnei Udrea, inutil să.... Reforma şi modernizarea statului, iată, au început cu o plăcută surpriză. Procurorii devin avocaţi, iar anchetatorii, de aici înainte, vor căuta, atunci când, să presupunem, se ocupă de o crimă, calităţile sufleteşti ale asasinilor. Dar mai sunt la noi în ţară crime? Nici măcar încetăţenitele omoruri financiare de sute de milioane de euro nu mai pot fi numite astfel. Scepticilor şi cârcotaşilor ar trebui să le crape obrazul de ruşine. România a învins. Cum pe cine a învins? I-a învins pe români!