Lucian AVRAMESCU

Am deschis săptămâna aceasta televizorul mânat de o curiozitate unică - buletinul meteorologic. Trăim o iarnă de vis, cu zăpezi adevărate şi geruri de minus 20 de grade. Planeta nu se prea încălzeşte, iar specialiştii care avertizau că-n România vor creşte palmieri şi deşertul se va ridica până la Braşov au luat-o în barbă. Cel puţin precizia comportamentului hibernal din aceste zile ne arată că trăim - cât vom mai trăi - pe o planetă normală. Partea de coşmar, fiindcă e şi una care pare astfel, e că iarna asta de pastel scrâşnit omoară amărâţi fără adăpost, găsiţi sloi prin cutii de carton, răreşte bătrânii rămaşi fără lemne de foc şi fără doctorii, uitaţi de Guvern şi chiar de odraslele lor plecate prin lume unde unii îşi trăiesc propriile coşmaruri. Datoriile ţării cresc într-o tâmpă veselie, de parcă urâţii ăia de la FMI, acordându-ne o nouă tranşă de împrumut, nu ne-ar mai strânge niţel ştreangul de gât, ci, luminoşi ca Moş Crăciun, ne-ar deşerta daruri prin hornul casei. Pâş, pâş, printre neobosite fapte diverse care ne confiscă atenţia, din zori şi până noaptea târziu, sărăcia ocupă aliniament după aliniament România.
Am deschis televizorul, ziceam, să văd cum mai e cu vremea, cât va mai ninge, până unde va cădea, în prăpastia tubului lui de sticlă, mercurul termometrelor. Aş! Ce buletin meteorologic? Aseară toate buletinele meteorologice au fost înlocuite cu dezbateri, unele chiar interesante, despre flacăra violet şi despre câtă energie suge preşedintele, pentru a ne conduce cu mână forte, din făptura unor însoţitori paranormali. Mă întreb dacă paranormalii ăştia stau pitiţi după perdeaua dormitorului şi când şeful statului dezmiardă juneţea unei femei. Mă refer fireşte la consoarta sa care, pasionată de echitaţie, se ţine bine, şi nu la tâmpeniile şi minciunile care inundă folclorul gen ”Fă-mă mamă şef de stat/ Să dorm noaptea la Palat/ Cu Elena Udrea-n pat” (text cules din cârciumă). Cu aceste mărgele colorate şi altele asemenea stăm atârnaţi în hamacul curiozităţii fără să simţim cum se strânge nu cureaua, ci ştreangul.
Într-una din dimineţi, buletinul meteorologic mi-a fost furat odată cu pistoalele Carpaţi de la subunitatea ISU din Dorohoi. O bătaie, înţeleg, între doi militari, un asasinat şi o fugă nedesluşită încă (poate la ora la care apare articolul lucrurile se vor fi limpezit) cu un săcotei de pistoale şi muniţie. Fireşte, e un caz de relatat. O fac şi televiziunile altor lumi. Dar parcă e prea mult.
Acum circa o săptămână, buletinul meteorologic mi-a fost subtilizat de prinderea unei bande mafiote din Constanţa care a ucis cu sânge rece nişte indivizi. În acele zile oficialii recunoşteau că numărul şomerilor va creşte şi nu va scădea cum promiseseră, tot cu parfumatele lor guriţe, în campania electorală. Numărul va creşte nu cu mult, ci cu vreo două sute de mii. Ei na! Un fleac! Că fleac a fost stă dovadă tratamentul mediatic - toată suflarea condeiului şi a camerelor de luat imagini s-a repezit pe Băhăian şi nu pe Boc sau Băsescu, cei care în campania electorală promiseseră marea cu sarea. Pe sticlă e mai interesant cazul unuia care-şi căsăpeşte soacra decât al unora care căsăpesc un popor.
E iarnă. România se întoarce la gerurile şi zăpada de acum un secol. Se întoarce şi la traiul în bordeie neluminate (electricitatea trebuie plătită) de acum un secol, chiar dacă bordeiele sunt un pic mai înalte şi se cheamă acum, în trista lor beznă îngheţată, blocuri.