Sorin AVRAM

În ultima bucată de vreme, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Suceava Vasile Ilie şi subprefectul Angela Zarojanu n-au ratat nici o manifestare culturală. Normal că, în această perioadă, din şiragul manifestărilor nu puteau lipsi cele dedicate lui Mihai Eminescu. Luceafărul administraţiei judeţene, Vasile Ilie, şi subprefecta nepereche, Angela Zarojanu, au fost prezenţi cam peste tot unde s-a vorbit despre opera şi viaţa lui Mihai Eminescu şi s-au depus coroane de flori. Şi pentru a vedea că domnul Ilie chiar şi-a luat în serios rolul de om care iubeşte cultura şi-i este mereu aproape acesteia, aflaţi că domnia sa se interesează şi de soarta căminelor culturale.
În cadrul unei întâlniri cu primarii din judeţul Suceava care a avut loc, de curând, la Palatul Administrativ, domnul Ilie le-a spus prim-aleşilor ce înseamnă căminul cultural: „un barometru pentru coeziunea comunităţii săteşti”. Şi primarii ştiau că, de fapt, acesta, căminul cultural adică, reprezintă o clădire mâncată de igrasie care stă să se dărâme şi locul în care, din când în când, fiii satului se adună de pe uliţele localităţii ori de prin străinătăţuri pentru a se îmbăta, pentru a le lua pe fete la fugărit şi pentru a încinge nişte bătăi de neuitat. Sau locul în care, uneori, se mănâncă sarmale din farfurii din plastic şi se bea rachiu de sfeclă din pahare din acelaşi plastic cu prilejul nunţilor la sfârşitul cărora mirele pleacă şi bătut şi cu banii luaţi.
Revenind, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Suceava le-a mai spus primarilor că se gândeşte foarte serios să schimbe numele căminelor culturale în case de cultură fiindcă, atenţie, termenul „casă” este mai aproape de sufletul gospodarului de la noi din zonă decât cel de „cămin”. Eu cred că mai aproape şi mai aproape de sufletul gospodarului este termenul „gospodărie”, aşa că mai indicat ar fi să vorbim despre gospodăriile culturale.
Apoi, se ştie că gospodăria fără găini şi fără porci e ca nunta fără bătaie, iar la căminul cultural, viitoarea gospodărie culturală, la petreceri participă tot felul de domniţe care se împiedică fix ca nişte găini la vederea maşinilor trase în faţă şi la lanţurile pe care băieţii şi le-au tras la gât, şi că de la acestea nu pot lipsi flăcăii care se îmbată ca porcii şi fac scandal.
Dacă Vasile Ilie tot a început cu schimbările pe partea care ţine de datini, tradiţii şi obiceiuri, ar fi bine dacă acesta ar lămuri şi problema căciulilor cu care de veacuri stăm pe frunte în curbura arcului Carpaţi şi-n toate curbele de pe şoseaua pe care flăcăii vin la balul sau la discoteca organizată la căminul cultural, viitoarea gospodărie culturală. Adică, să nu se mai folosească termenul de „brumărie”, pentru că frig este vreo 5 luni pe an şi nu doar în noiembrie, cunoscută şi ca luna lui Brumar, şi să se spună direct căciulă de miel.