Tiberiu AVRAM

M-am abţinut să scriu în timpul campaniei electorale. Mi s-a părut şi mi se pare corect ca ziariştii să nu influenţeze electoratul prin opiniile proprii, publicate în gazete. Să prezinte doar fapte, declaraţii, întâmplări, iar alegătorii, suficient de maturi, să decidă singuri. Asta e părerea mea. Ce au făcut alţii, ce fac alţii, e treaba lor.
Aveam convingerea, de acum multe luni, că românii îşi doresc o schimbare. Iar o schimbare, o schimbare adevărată, ar fi fost reprezentată de Crin Antonescu. Un politician pe care l-am simpatizat multă vreme, până în vinerea dinaintea primului tur de scrutin. Citisem despre Crin Antonescu, despre viaţa lui. Un om ca el, care a răbdat şi de foame în anumite momente ale vieţii, ştia, credeam eu, ce înseamnă greul. Ştia că respectul înseamnă mult în viaţă, că bunul-simţ îţi poate deschide mai multe uşi şi inimi decât bădărănia. Ştia, probabil, că lucrurile se pot întoarce împotriva ta atunci când încerci să-ţi păcăleşti semenii, când încerci să te arăţi altfel decât eşti. Credeam eu că ştia. Dar vinerea dinaintea primului tur de scrutin, la confruntarea primilor trei, mi-a arătat, mie cel puţin, un Crin Antonescu care m-a dezamăgit total. În locul omului echilibrat şi cu bun-simţ, am văzut un Crin Antonescu extrem de arogant şi de obraznic. Iar nominalizarea lui Tudor Chirilă ca exemplu de moralitate a fost picătura care a umplut paharul. Dar Crin Antonescu nu s-a oprit aici. La anunţarea exit-poll-urilor de după turul I, Crin Antonescu a început să tune şi să fulgere împotriva mogulilor, atacându-i exact pe aceia care, luni în şir, îl sprijiniseră şi-l desfătaseră cu ore nesfârşite de prezenţă pe posturile lor de televiziune.
Şi când credeam că totul s-a terminat, în prima zi de după turul I, când nici nu se terminaseră de numărat bine toate buletinele de vot, Crin Antonescu anunţă că se aliază cu Mircea Geoană, care, în scurt timp, devine, declarat, chiar prietenul lui. Dar cine este Mircea Geoană? Este exact omul pe care, cu vreo 72 de ore înainte, în faţa unei ţări întregi, Crin Antonescu îl acuza că este mincinos şi îl făcea în toate felurile. Cum poţi să te aliezi cu un mincinos, cu un comunist, cu un om manevrat de alţii, cu un individ plin de păcate? Căci asta era Mircea Geoană, în viziunea lui Crin Antonescu. Dacă ai caracter, dacă ai coloană vertebrală, nu faci o asemenea alianţă, indiferent că motivul este „proiectul Iohannis”, „demolarea lui Băsescu” sau „salvarea panseluţelor purpurii”. Sau nu faci un asemenea pas tocmai din respect pentru oamenii care au apreciat la tine o anumită linie, o anumită atitudine.
Cred că acest caz ar trebui să dea de gândit, de azi înainte, tuturor politicienilor români. Se spune că, în politică, niciodată nu trebuie să spui niciodată. Pentru că mâine, poţi să te aliezi cu cel mai mare duşman de ieri. Ştiu toţi politicienii lucrul acesta. Şi atunci, dacă ştiu, ne putem întreba, firesc, de ce se comportă majoritatea aşa? De ce trebuie să se înjure, să se jignească, iar apoi, spre stupefacţia unor oameni normali la cap, să se pupe şi să devină prieteni? De ce trebuie să fie duşmani când pot fi doar adversari, competitori? De ce atâta ură, de ce atâta încrâncenare?
Mi-a povestit un prieten că a fost în Germania în preajma unor alegeri. A stat două săptămâni şi nu a realizat că sunt alegeri decât atunci când gazdele lui l-au anunţat că merg la vot. „La ce vot? Unde e campania electorală, unde e încrâncenarea, unde sunt miile de afişe?” Văzuse, e drept, vreo două afişe, dar nu le-a luat în considerare, credea că au rămas de la alegerile trecute. Acolo nu s-a oprit lumea în loc, nu s-a împărţit naţiunea în două sau trei pe toată durata campaniei electorale şi multe zile după aceea. Dar, probabil, acolo, oamenii fac politică din alte motive, iar lumea merge la vot pentru alte considerente decât la noi.
Să revenim, însă, la lucrurile pământeşti, la alegerile noastre. Dacă am avut o mare dezamăgire, Crin Antonescu, am avut, în schimb, şi o certitudine, o eternă certitudine – Ilie Gherman, primarul comunei Slatina. L-am văzut, în turul I, generând haos într-o secţie de votare şi spunând apoi, despre ziarişti şi despre cei care nu erau de acord cu el, că ar trebui împuşcaţi. Are acest personaj un talent deosebit de a provoca scandal la mai toate alegerile. Nu am auzit în turul II nimic de el, probabil l-a ascuns PD-L-ul pe undeva, că altfel nu îmi explic. Oricum, dacă PD-L se vrea un partid respectabil, ar trebui să se debaraseze rapid de acest individ, care este o ruşine pentru ideea de lider politic local.