Sorin AVRAM

De câteva ori pe zi sunt întrebat cine va câştiga alegerile. Ultima oară când am dat în cafea se făcea că preşedinte va fi Mircea Geoană, iar ultima oară când am ghicit în stele, dar nu alea de pe umerii trădătorilor Anghel Iordănescu, Gabriel Oprea şi Neculai Onţanu, îmi ieşise că Traian Băsescu va rămâne la Palatul Cotroceni. Apoi am visat că Traian Băsescu va câştiga alegerile din judeţul Suceava. Va ieşi învingător pentru că a făcut-o şi-n turul I, fiindcă numele liderului PD-L, Gheorghe Flutur, îi spune destule şi profesorului de la Vatra-Dornei, şi credincioasei de la Izvoarele Sucevei, deoarece acesta ştie să-şi mobilizeze partidul în momentele importante, pentru că PSD-ul nu mai are forţa de pe vremuri din pricina loviturilor pe care i le-a dat la temelie PD-L-ul, fiindcă PNL-ul este subţire din punct de vedere organizatoric şi deoarece unii chiar cred că, dacă socrii lui Traian Băsescu locuiesc în cartierul sucevean Burdujeni Sat, asta înseamnă că la noi vor fi descărcate, periodic, butoaie cu lapte şi cu miere, şi caserole pline cu mici stropiţi cu muştar cu gust de cotlet de porc.
Ecuaţia electorală prezentă este foarte complicată, mai complicată cum n-a mai fost ea vreodată de când România a intrat în zodia democraţiei prost înţelese. Meciul se va juca până în ultima clipă, iar rezultatul depinde de cum se vor mişca echipele de campanie ale celor doi candidaţi rămaşi în cursă, de cum vor reuşi partidele să convingă electoratul să iasă din case, însă nu doar pentru a merge la Biserică, la cumetri şi la supermarketuri, şi de numărul celor care au înţeles că fraudarea votului se pedepseşte cu închisoarea, cel puţin teoretic. Nu mi-a ieşit nici în cafea, nici n-am visat şi nici cu stelele n-am stat de vorbă, dar cred că, indiferent de cine va câştiga alegerile de duminică, 6 decembrie, lucrurile în politica românească nu se vor potoli şi că scandalurile se vor ţine în continuare lanţ ca verigile lanţurilor cu care sunt legaţi la picioare cei mai periculoşi dintre infractori.
Astăzi, 1 Decembrie, este Ziua Naţională a României. Care Românie: a lui Traian Băsescu, a lui Mircea Geoană, a băbuţei care-şi vinde bibelourile din casa cea mare pentru a avea cu ce cotiza la Biserică, a bugetarului care a fost forţat să-şi ia concediu fără plată de bună voie şi nesilit de nimeni sau a studentului al cărui unic vis este acela de a-şi găsi de lucru în străinătate? Eu aş propune ca Ziua Naţională a României să fie Zilele Naţionale ale României şi să ţină tot anul, pentru ca toată lumea să fie mulţumită. De fapt, care Românie? România nu mai e decât un fel de judeţ al Uniunii Europene şi un teritoriu de care oamenii îşi aduc aminte doar în campaniile electorale datorită politicienilor care umblă cu tricolorul pe piept şi patriotismele în gură. România nu există decât în timpul alegerilor, iar frontierele României nu mai sunt cele trasate prin tratatele internaţionale, ci alea desenate de secţiile de votare amplasate în localităţile de graniţă ale acestui mare judeţ al Uniunii Europene căruia mulţi i-au sărit gardul.