Lucian AVRAMESCU

Observam acum câteva săptămâni că Antonescu şi Geoană nu beneficiază de un sprijin consistent din partea partidelor lor. Mai mult, cei doi, pe care, în ceea ce mă priveşte, i-aş dori în finală, nu numai că nu sunt ajutaţi de partide, ci umblă cu pietroiul propriilor formaţiuni de gât.
Ceva s-a petrecut între timp. La liberali mai anemic, Crin Antonescu fiind în general lăsat să se descurce singur cu electoratul, beneficiind doar de talentul lui oratoric şi de imunitatea la atacurile murdare, fiindcă adversarii n-au găsit la el bube morale, învârteli, averi „neruşinate”, fiindcă tot e la modă cuvântul.
La social democraţi, împărţiţi în tabere, sceptici în privinţa puterii lui Geoană de a ajunge în finală şi de a-l bate pe Băsescu, s-a petrecut însă o dezmorţire. A strigat Bunicuţa adunarea? Au avut toţi revelaţia că Geoană e un competitor serios? Oricum mastodontul PSD, greoi la început, scârţâind din osii şi încheieturi, strănutând şi ignind, s-a pus în mişcare şi accelerează din ce în ce mai puternic în favoarea candidatului Geoană. Chiar şi sondajele vizibil trucate în care Geoană e urcat peste Băsescu, iar Crin Antonescu e coborât sub cota propriului partid, indică o strategie de influenţare a electoratului în general şi a propriului electorat, bântuit de scepticisme, în special.
Dacă Antonescu este mai bun ca discurs şi putere de convingere, Geoană este mai bun prin maşinăria de partid vastă, cu perfidiile ei exersate, cu experienţe electorale care i-au adus pumni, dar şi victorii. Oricum, cei doi se bat acum pe bune.
Atenţie, însă. Nici unul nu atacă partidul celuilalt, de care va avea nevoie în varianta ajungerii în finală cu Băsescu şi în cea, nu atât de îndepărtată, a constituirii unei formule de guvernare. Aici sunt indicii că PSD şi PNL, nu neapărat prin vârfurile partidelor, ci prin etajele adjuncte, au bătut palma. De aici încercările disperate ale emisarilor PD-L de a smulge hălci cât mai consistente din cele două partide şi de a cânta, chiar prin vocea răguşită a lui Băsescu, serenade îmbietoare, liberalilor. Violată şi vândută sclavă ani la rând de matroz, cadâna nu se lasă prăjită din nou. Nici PSD, fript şi el de marinar, nu mai pare dispus (cu toate că aici taberele şi fracţiunile au încă un cuvânt greu de zis) la un concubinaj cu fostul logodnic din juneţea politică a FSN-ului. Un amorez mincinos, recidivist al trădărilor cheltuieşte mai mulţi bani şi elocinţă pentru a fi crezut din nou şi pentru a obţine fructul dorit.
Nimeni sau aproape nimeni, până la turul doi al prezidenţialelor, nu cuvântează despre partidele mai mici sau chiar mici. De fapt, nu despre ele, ci despre candidaţii avansaţi în cursa electorală. Am uitat oare că la alegerile prezidenţiale precedente, domnul Băsescu a fost săltat şi decretat câştigător la mustaţă prin sprijinul sperat/nesperat al PRM? Cine joacă azi rolul PRM-ului? Poate chiar PRM-ul însuşi, trezit şi el din iluzia Băsescu, fiindcă e greu de presupus că membrii sau simpaţizanţii acestui partid vor mai juca o dată cartea aceluiaşi jucător. Structura sufletească şi mentală a alegătorului peremist e, cred, mai aproape de Geoană decăt de Antonescu, dar poţi să ştii? Contează cele zece sau şase procente ale lui Vadim? O-ho! Contează chiar şi mai năpăstuitul în sondaje Becali, candidat fără nici o şansă, dar având şi el trena lui de susţinători. Unde se vor duce ei? La Băsescu? Greu de presupus că machidonul a uitat înfiorarea cătuşelor pe mâini, săltat în pijama de acasă în zori, nu pentru niscaiva matrapazlâcuri cu terenuri, ci pentru că i s-a furat limuzina şi şi-a permis să-i captureze singur pe hoţi. Oricât de dedat la negustorii ar fi, Jiji nu votează Băsescu. Şi atunci unde merg voturile lui?
O piesă pe care am ocolit-o, lăsând-o mai la urmă, este Sorin Oprescu. Doctorul a primit sprijinul pe faţă, de simpatie, al lui Crin Antonescu. Sprijinul dezinteresat al unui liberal când au avut loc alegerile pentru primăria Capitalei. Le va întoarce chirurgul, care nu este în relaţii tocmai cordiale cu morala amicului său? Deocamdată a zis că 80 la sută din voturile sale se vor duce, cu voia sau fără voia sa, la Băsescu. Să fie aceasta prima mare trădare din campania actuală a prezidenţialelor? Oricum, totul se joacă. E posibil orice. E posibil chiar ca Traian Băsescu, mânat de efortul portocaliu al tuturor structurilor de conducere ale statului, de la guvern şi până la administraţiile de uliţă şi potecă, să nu se califice în turul doi.