Lucian AVRAMESCU

Cu sabia constituţiei în mână, mânios ca un cruciat care se avântă vitejeşte împotriva necredincioşilor, jurând că-i va nimici, Traian Băsescu a retezat, voit sau din greşeală, capul democraţiei. Respingerea unui candidat susţinut de o largă majoritate parlamentară din care a absentat doar partidul preşedintelui a consternat.
Propunerea liberalilor, avansată prin Crin Antonescu, pentru realizarea unui guvern de tehnocraţi avându-l în frunte pe Klaus Iohannis, a întrunit într-un timp record adeziunile reprezentanţilor PSD, UDMR, PC şi al grupului minorităţilor. Argumentele precumpănitoare? Primarul Sibiului e un om onest, în afara oricărei suspiciuni că ar mânări alegerile (fiindcă menirea principală a acestui guvern este de a organiza, la adăpostul fricii de fraudare, alegerile prezidenţiale din 22 noiembrie şi 6 decembrie), respectat în municipiul lui, unde a fost reconfirmat prin vot majoritar zdrobitor, harnic, având mereu soluţii şi iniţiative. În plus, e neamţ, iar românul i-a admirat întotdeauna pe saşi pentru seriozitatea şi temeinicia lucrurilor pe care le fac.
Din păcate - şi este una din marile pierderi ale României – nemţii noştri s-au cam dus în Germania, lăsându-ne în sosul nostru balcanic. Aşa s-au dus şi evreii de la care aveam, de asemenea, ce învăţa. Am rămas, în ordinea descrescătoare a procentelor, români, ţigani, maghiari şi câte ceva din alte naţii – un pic de bulgari, un pic de turci şi tătari, ceva lipoveni, ucrainieni, polonezi.
Performanţele ca edil-şef al Sibiului ale acestui neamţ Iohannis ne arată ce-am pierdut dintr-o Românie din ce în ce mai trivială, mai debusolată, nesocotindu-şi valorile şi promovând hoţia, depravarea, lenea. Politica este şi ea doldora de şmecheri, demagogi, sugative exersate ale banului public până la nivelul cel mai de sus.
Respingerea atât de dură a lui Iohannis, atât de nepoliticoasă, la primul contact al reprezentanţilor celor cinci formaţiuni parlamantare cu Cotrocenii, a consternat. Preşedintele nu vrea, în perioada alegerilor, decât oamenii săi în toate posturile cheie, de sus până jos. Altceva ce să însemne? După descotorosirea de PSD, Traian Băsescu a dat ordinul epurărilor fără milă. Prefecţi, subprefecţi, secretari de stat, directori de şcoli, directori şi şefi de deconcentrate au fost schimbaţi într-o singură noapte dacă nu aveau carnet pedelist. O uriaşă şi susţinută acţiune de cumpărare de parlamentari, de primari, de vectori de influenţă a acoperit ţara. Şi atunci cum să nu te întrebi dacă toată această bătălie care pune în joc şi imense sume de bani nu este menită, aşa cum se zice, furtului alegerilor în favoarea candidatului Băsescu?
Haosul politic e apa în care înoată perfect preşedintele actual. E de presupus că haosul nu se va sfârşi până nu se vor termina alegerile. Aproape că nu mai contează ce se va mai întâmpla azi, mâine, cum vor replica partidele care au constituit o nouă majoritate parlamentară. Gonit de votul forumului legiuitor, guvernul Boc nu se lasă dus din birouri şi de la butoane. Preşedintele e în stare să facă chiar compromisul unui guvern de uniune naţională, dar cu condiţia ca oamenii lui să rămână în ministerele importante. Nici un guvern fără doamna Udrea, fără Blaga, fără Pogea, fără...
Şi atunci de ce a trecut moţiunea de cenzură? De ce nu este dizolvat direct Parlamentul, iar preşedintele Băsescu nu ia decizia de a conduce fără intermediari, prin popor? Eu şi poporul! Eu şi masele largi populare! Parcă ne sună cunoscute aceste lozinci şi formule. Parcă ieri, prin vărsare de sânge, ne-am despărţit de ele. De altfel preşedintele, acum un an parcă, propunea şedinţe lunare în Piaţa Universităţii unde, împreună cu poporul, să ia marile decizii. Nu este exclus ca, prin astfel de reţete, masele incitate fără mari sforţări să fugărească parlamentarii şi politicienii pe străzi, să le dea foc caselor, să corecteze cu bâta aplicată pe spinare opiniile ziariştilor incomozi. Excluderea ruşinoasă a neamţului Iohannis este ultimul gest sper al regimului Băsescu, regim bazat pe demagogie, păcălirea maselor, minciună şi furt.