Tiberiu AVRAM

Amuzant şi tragic în ţara asta este faptul că sunt unii care se pricep la toate, sunt specialişti în orice domeniu. Dramatic este faptul că aceşti „unii” au pretenţia ca regulile, legea, să fie respectate de toţi ceilalţi, mai puţin de ei. Pentru ei, toţi ceilalţi sunt hoţi, toţi ceilalţi calcă legea în picioare, numai ei sunt deontologi şi buni cetăţeni.
Între aceşti „unii” sunt şi câţiva comentatori de pe net, care în timp şi-au câştigat renumele de „căcănari”. Prietenii îmi spun să-i ignor, deoarece sunt doar vreo trei sau patru dintre cei peste circa 12.000 de cititori ai „Monitorului” pe net. Mi s-a mai spus să nu-mi pun mintea cu ei, mai ales că ei au mintea odihnită, iar unii sunt plătiţi să stea pe net şi să înjure anumiţi politicieni sau ziarişti. Eu, ca prostul, mă încăpăţânez să-i consider cititori de bună-credinţă ai ziarului, le răspund la mesaje, încerc să le temperez exploziile vulcanice şi să trec cu vederea limbajul obscen.
Într-o vreme, erau cititori ai ziarului în format electronic care ne spuneau că le este jenă să intre pe net din cauza obscenităţilor scrise de căcănari la aproape fiecare material. Site-ul „Monitorului” parcă era unul din categoria XXX, trebuia ascuns de ochii copiilor. Am hotărât, după sute şi sute de astfel de plângeri, să-i obligăm pe cei care postează comentarii să se logheze şi am impus nişte termene şi condiţii, tocmai pentru a crea un spaţiu civilizat de dialog. Logarea presupune introducerea unor date personale care, firesc, nu e neapărat să fi cele reale. Dar, odată logat, cel care nu respectă regulile impuse de noi poate fi mai uşor banat (i se interzice posibilitatea de a mai posta comentarii, cel puţin sub pseudonimul respectiv). După luarea acestor măsuri, numărul comentariilor zilnice a scăzut cu peste 90% (în schimb, a crescut numărul cititorilor). O primă concluzie: laşitatea celor care aruncau cu noroi din spatele unui pseudonim. Un minim control i-a făcut să dea bir cu fugiţii şi să-şi reverse frustrările în altă parte.
Îl ultima vreme, au apărut câţiva căcănari care se pretind adevăraţi justiţiari. Regulamentul nostru spune că toate comentariile trebuie să aibă legătură cu materialul la care sunt postate, că sunt interzise calomniile, injuriile etc, etc. Şi se specifică faptul că orice comentariu care nu respectă regulamentul va fi şters fără explicaţii, iar în caz de recidivă utilizatorul respectiv va fi banat. O bună bucată de vreme am trecut cu vederea toate încălcările regulamentului, chiar şi din partea „justiţiarilor” care ne înjurau şi pe noi. Dar oamenii ăştia au depăşit orice limită, aşa că am început deja să banăm vreo doi căcănari. Eu nu înţeleg cum poţi cere cuiva să fie corect când tu nu eşti corect, când tu nu respecţi acel regulament de care tot pomenesc. Vin căcănarii şi spun „X este hoţ”, „Y a furat”. De regulă X sau Y sunt politicieni. Aceste afirmaţii sunt calomnii. Asta e legea românească. A, e condamnat definitiv pentru că a furat? Atunci o poţi spune, dar astăzi e calomnie. Dacă ar avea un gram de inteligenţă ar putea acuza pe unul sau altul fără să-i facă hoţi. Dar nu au…
De afară, din tribună, pare greu de înţeles. Am mai spus că şi în jurnalistică e ca la fotbal, se pricep toţi. Şi am încercat să le explic, în particular, şi căcănarilor. Eu, dacă văd un om beat pe stradă, nu pot scrie că era beat. Chiar dacă am şi câţiva martori. Vine omul în instanţă şi spune că s-a prefăcut că e beat, ca să râdă de mine şi de martorii mei. „Dar mirosea a alcool, domnule judecător!”. „M-am stropit cu nişte vodcă, să pară scena mai credibilă”. Poţi să-l contrazici? Nu, pentru că singura probă pentru afirmaţia că o persoană era sub influenţa alcoolului este alcoolemia. Ar trebui ca atunci când văd o persoană publică umblând beată pe stradă să-i spun: „Hai să va luăm o alcoolemie că vreau scriu mâine că eraţi mangă şi îmi trebuie probe”.
Aşadar, ce nu se pricepe este faptul că sunt lucruri despre care nu poţi scrie, chiar dacă sunt evidente, pentru că nu ai probe. Vor justiţiarii de pe net să scrie? Să-şi facă ziar şi să publice acolo orice visează noaptea. Sau să-şi facă un blog, că e mai ieftin. Dar, atenţie dragi căcănari, foarte important, trebuie să semnaţi materialele cu numele voastre. Cu numele reale, ca să puteţi da socoteală atunci când aruncaţi cu zoaie în capul unui om, doar pentru că aşa aţi auzit voi sau aşa vreţi voi. Aveţi curaj să o faceţi? Pun pariu că nu.
Eu, unul, nu-mi permit şi nu accept să apară în ziar acuzaţii care nu sunt susţinute de probe. Ne pricepem sau nu, dar aşa înţeleg eu să se facă meseria asta de ziarist. E extrem de uşor să acuzi un om, este foarte uşor să-i terfeleşti numele, să-i calci în picioare reputaţia. Dar este infinit mai greu să repari ce ai stricat printr-un articol scris aiurea.
Din aceste motive am început să banăm anumiţi utilizatori. Voi, căcănarii, puteţi să-i spuneţi şi cenzură. Nu mă deranjează, cu atât mai mult cu cât cititorii de bună-credinţă nu mai sunt agresaţi de limbajul vostru infect şi de atitudinea voastră lipsită total de bun-simţ.