Tiberiu AVRAM

„Persoanele audiate la Parchet au declarat că au fost surprinse de atitudinea organului de poliţie judiciară, care le-a solicitat să declare nereal o situaţie de fapt şi chiar le-a dictat unele paragrafe ale declaraţiilor olografe”.
Citatul nu a fost scris cu graffiti pe pereţii vreunui bloc părăsit, ci este un extras dintr-o rezoluţie a unui procuror, o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale. Deci un act cât se poate de oficial, în care un procuror, chiar şeful secţiei de urmărire penală, spune că poliţistul le-a cerut oamenilor cărora le lua declaraţii să scrie lucruri care nu au legătură cu realitatea şi, mai mult, chiar le-a dictat ce anume să scrie. Toată povestea este legată de un profesor de înot de la Şcoala Generală Nr. 3, Cătălin Rădăşan. Cu siguranţă că profesorul Rădăşan a supărat conducerea şcolii. Nu ştiu de ce. Într-o discuţie telefonică pe care am avut-o ieri, directoarea şcolii, prof. Venera Mariana Rusu, l-a catalogat în fel şi chip pe profesorul Rădăşan şi a precizat că pot să o citez. Deci, dintr-un motiv sau altul, justificat sau nejustificat, profesorul Rădăşan deranjează.
Pentru cazuri de acest gen, cred că există reglementări legale. Poate fi discutat în Consiliul Profesoral (ceea ce s-a şi întâmplat, dar de abia aseară, după apariţia articolului în ziarul nostru), poate fi sancţionat de conducerea şcolii, de conducerea Inspectoratului Şcolar etc. Există, sunt convins, măsuri disciplinare pentru orice fel de abatere. Nu ştiu care este situaţia la această şcoală, vizavi de activitatea profesorului Rădăşan, şi nici nu mă interesează. Dar de la eventuale sancţiuni, pentru eventuale abateri, până la a încerca să bagi un om în puşcărie e cale lungă.
Nu am nici o probă directă din care să rezulte implicarea directoarei în măsluirea acestui dosar. Doamna directoare a săvârşit doar un abuz, care constă în faptul că a dat ilegal poliţistului documente care conţineau date cu caracter personal şi pentru care există reglementări privind protecţia. O spune chiar procurorul, în rezoluţia sa.
În discuţia de ieri, doamna directoare a negat că ar fi comis un abuz prin faptul că a dat acele acte poliţistului. Am întrebat-o dacă mi-ar da şi mie actele respective, în caz că le-aş solicita. Mi-a spus, firesc, că nu. Dar a menţionat că poliţistul este organ de anchetă. „Şi dacă mă îmbrac în poliţist mi le daţi?”, am întrebat-o. Nu mi-a răspuns. Pentru că probabil ştie şi dumneaei că dacă poliţistul îţi bate la uşă şi îţi cere nişte acte nu i le dai, doar pentru că este organ de anchetă. Dacă poliţistul vine şi îţi cere actele de la locuinţă, că vrea să facă un dosar, nu i le dai doar pentru că este organ de anchetă. În astfel de cazuri, trebuie să existe o solicitare scrisă, în care să se precizeze ce acte se solicită şi pentru ce.
Revenind la dosar, în momentul de faţă este cert faptul că un poliţist, comisarul şef Niculai Ilaş, a adunat mai mulţi oameni pe care i-a pus să declare că au dat mită profesorului Rădăşan. I-a chemat pe oameni duminica la sediul Poliţiei, mizând probabil pe faptul că erau nerăbdători să plece acasă. Şi ca să plece mai repede, le-a dictat ce să scrie. Şi ca să plece mai repede acasă, la copii, oamenii, neobişnuiţi cu anchetele din sediul Poliţiei, au scris ce le-a dictat tovarăşul poliţist. „Tovarăşul”, pentru că astfel de practici aduc aminte de anchetele de pe vremea lui Ceauşescu şi a lui Gheorghiu Dej. Dacă supărai vreun mahăr al vremii, imediat se identificau doi sau trei martori care declarau ce le spunea tovarăşul miliţian, astfel încât cel care călca pe bec să fie băgat după gratii.
Afirmaţiile din rezoluţia procurorului sunt extrem de grave. De aceea, mi se pare absolut normal ca ancheta în acest caz să continue. Să fie luat la bani mărunţi poliţistul, pentru a se afla ce l-a determinat să întocmească dosarul. De fapt, nu este un dosar, sunt 18, adică atâţia părinţi câţi a considerat poliţistul de cuviinţă să audieze. Curios este, cum a ales poliţistul aceşti părinţi. Aceşti 18 părinţi. Le-a visat numele şi a mers la doamna directoare să ceară date despre ei? Sunt convins că cineva i-a indicat pe aceşti părinţi. Cine? Asta va trebui să stabilească ancheta.
Dincolo de acest caz, problema este mult mai gravă. Procurorii primesc de la poliţişti o mulţime de dosare în care se investighează infracţiunea de dare sau luare de mită. „Dintr-o sută de astfel dosare, dacă ajunge unul în instanţă”, spunea un procuror. Infracţiunea respectivă este, în afara flagrantului, extrem de greu de dovedit. Probabil sunt multe dosare realizate de poliţişti oneşti, dar în care nu s-a putut dovedi fapta.
Dar, tare sunt convins că există destule dosare întocmite ca în cazul profesorului Rădăşan. Dosare făcute pentru a tracasa un om, la cererea unuia sau altuia, prieten cu poliţistul în cauză. Din acest motiv, cred că în cazul profesorului Rădăşan, cineva trebuie să plătească. Poliţistul, în primul rând, dar şi cel sau cei care l-au rugat să facă acest dosar.