Sorin AVRAM

După pridvorul pe care muncitorii, ţăranii şi inginerii, profesorii, preoţii, maiştrii militari şi maeştrii în arta delaţiunii, tinerii şi bătrânii, indiferent de credinţă şi apartenenţă politică, stau pentru a fi primiţi în audienţă la preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, pe holul de la intrarea în biroul său a apărut şi un clopot.
Clopotul a fost instalat în imediata vecinătate a unei vitrine în care atârnă nişte costume populare, aşa cum atârnă treningurile sfârtecate de vreme pe parii care formează sperietorile de ciori pe câmpuri sau costumul din bazar pe ţăranul mort de beat şi fără dinţi în gură care se întoarce acasă după cinci ore de la sfârşitul slujbei de la biserică.
Dacă nu mă înşeală memoria, pe holul din Palatul Administrativ care trece în pas de defilare prin faţa biroului mult stimatului, iubitului şi inegalabilului preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava se mai află şi o tărăboanţă. Una dintr-aia care pe vremuri era folosită de oamenii mari la furatul cartofilor de la CAP, iar de băieţi la plimbatul fetelor până la prima căpiţă de fân în spatele căreia aveau loc frumoase partide de tras de codiţe.
Prin faţa biroului domnului preşedinte îşi fac apariţia uneori, cu mine de oameni preocupaţi, doi din cei trei consilieri personali ai lui Gheorghe Flutur, Niculai Barbă şi Dragoş Juravle. Chiar dacă aceştia umblă îmbrăcaţi în costum de stofă şi cu capul descoperit, pe feţele lor încă se mai văd canalele adânc săpate de valurile de transpiraţie izvorâte de sub brumăriile prea adânc trase pe cap, de sub pantalonii de domn ies, curioşi, iţarii, iar din pantofii cu şpiţ scot capul, curajos, nojiţele opincilor făcute după modelul purtat cu mândrie cu secole în urmă de cei mai avuţi dintre răzeşi.
Nu m-ar mira ca, într-o bună zi, bună pentru domnul Flutur, evident, în faţa biroului acestuia să poată fi întâlnite o băbuţă bătrână cu brâul, dar şi cu dinţii de lână, torcând, un băiet cântând la frunză, o fată ţesând frumos un covor de pus pe jos, un bărbătoi ascuţind cuţitul de tăiat capul la ciocoi şi un copilandru mâncând brânză dintr-o putinică pe care a fost pirogravat: „Gheorghe Flutur, te iubim, că ca tine nu găsim!”.
Decât să se muncească atâta cu transformarea radicală a intrării în biroul său de la Consiliul Judeţean, Gheorghe Flutur ar face mai bine să se mute în Muzeul de Istorie Suceava, în Sala Tronului. Acolo, acesta va avea parte de un decor pe gustul domniei sale şi de nişte figuri de ceară mult mai serioase şi mai de efect decât figuranţii (Dragoş Juravle şi Niculai Barbă) cu feţe ca de ceară atunci când domnul Flutur ţipă la ei. Numai că ar fi o singură problemă: aşa cum două săbii nu încap în aceeaşi teacă, nici doi voievozi nu încap în aceeaşi sală. Asta înseamnă că Ştefan cel Mare va trebui mutat din Sala Tronului, iar locul acestuia ar putea fi pe pridvorul pe care dumneavoastră, domnule Flutur, l-aţi făcut pentru muncitori, ţărani, ingineri, profesori, preoţi, maiştri militari şi maeştri în arta delaţiunii, tineri şi bătrâni, indiferent de credinţă şi apartenenţă politică.