Sorin AVRAM

Adrian Porumboiu a ridicat fabrica de morărit şi panificaţie „Mopan” de pe jos, a şters-o de praf, a spălat-o, i-a dat să mănânce, a îmbrăcat-o, a trimis-o la şcoală şi după aia i-a dat-o de soţie Sucevei. Fabrica fiind fată cuminte, curată şi harnică a început să-i facă pâine şi tot felul de plăcinte Sucevei. Fabrica mai lipseşte noaptea de-acasă, dar nu bate cluburile de fiţe cu toţi gelaţii cu cefe late, ci frământă aluat şi coace pâine pentru a avea Suceava ce să mănânce dimineaţa, când se trezeşte un pachet de nervi din cauză de mahmureală sau pentru că ştie că iarăşi va primi înjurături din partea celor care nu pot circula cu maşinile din pricina multelor şantiere din oraş.
Totodată, direct sau indirect, Fabrica a dat de lucru la sute de suceveni. Adevăratul tătic al Fabricii, Adrian Porumboiu, a considerat că pâinea nu prea merge mâncată goală şi de aceea i-a dat Sucevei şi un pic de fotbal, dorind astfel să se diferenţieze de politicienii care dau pâine unsă cu circ.
Domnul Porumboiu a băgat bani în echipa de fotbal Cetatea Suceava şi a avut o singură pretenţie: să-l transfere la FC Vaslui, echipa de liga I pe care o patronează, pe Mihai Roman. Numai că ginerele său, dând dovadă de proastă creştere, l-a transferat pe talentatul fotbalist, fără ştirea socrului, la FC Braşov. Suceava spune că fotbalistul a plecat gratis, probabil în amintirea vremurilor când Suceava era poreclită „Sârma” şi era primită cu braţele deschise de fabricile din Braşov.
Dacă Adrian Porumboiu i-a dat zestre fetei sale, Fabrica, Suceava a venit ruptă în fund şi nici măcar n-a avut bunul-simţ să împartă cu tata socru comoara pe care a găsit-o între timp bătând mingea pe „Areni”. Fata, săraca, îşi vede în continuare de treabă, iar soţul mănâncă pâine, mărindu-şi fundul, dar şi îngroşându-şi obrazul, fumează, bea bere, râde de Adrian Porumboiu şi se uită la Mihai Roman cum joacă el pentru FC Braşov şi pentru Naţională.
Poate că domnul Porumboiu s-o fi gândit să-şi despartă fata, dar unde s-o ducă pe vremurile astea de criză, atât financiară, cât şi morală? Aşa că Fabrica va rămâne în continuare soţia bădăranului cu burtă şi cu obrazul gros, iar tatăl acesteia va rămâne cu gândul la lecţia pe care i-a predat-o ginerele său. Lecţia care demonstrează că nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită.