Lucian AVRAMESCU

În câteva zile ar trebui să înceapă şcolile. Ghiozdane noi, rechizite şcolare, miros de cerneală. Unii copii, gâtuiţi de emoţie, calcă în premieră pragul unei clase. Ei bine, acest moment, de o rară încărcătură de candoare, e pus sub semnul îndoielii. Vor începe pe 15 septembrie şcolile? 15 septembrie este o dată calendaristică aproape la fel de stabilă ca 25 decembrie când pică întotdeauna Crăciunul.
Politica, iată, a intrat cu bocancii în viaţa şcolii şi a făcut praf şi acest moment al debutului anului şcolar. Bătălia se poartă deocamdată pe aşa-zisa reformă a şcolii. Reforma este revendicată de două mari grupări, ambele la putere.
PSD, prin ministrul de resort, numeşte, cu un anume grad de emfază, reforma învăţământului în formula abreviată – Codul Andronescu. Doamna Andronescu este ministrul de resort cotizant la acest partid.
Cealaltă grupare este PD-L, partid ce îşi revendică şi mai apăsat reforma învăţământului, pentru că democraţii sunt şi mai la putere decât PSD-ul. Ei, precum se ştie, îl au în vârful Guvernului pe domnul Boc şi tot ei îl au deasupra domnului Boc pe domnul Băsescu, emanatul de lux al acestui partid.
Din această gâlceavă dintre cele două grupări, la care se adaugă gâlceava sindicatelor şi opiniile, exprimate contradictoriu, ale unor dascăli, se naşte un fel de balamuc.
Este coroniţa de început a anului şcolar. Mulţi directori de şcoli spun că politicenii nu ar trebui să-şi mai vâre nasul în momentul frumos, unic în felul lui, al debutului de an şcolar. Adică politicienii să nu mai vină să-şi încerce reţetele de campanie electorală cu prilejul festiv al deschiderii şcolii. Dacă prindem politicieni pe aici îi dăm afară pe porţi.
Precum se ştie, dascălii au devenit neîncrezători în politică pentru că promisa mărire de salarii cu 50 la sută a devenit o vămuire a lefurilor, iar drepturile trâmbiţate în campania electorală au devenit sancţiuni.
Începe sau nu şcoala? Reforma este iniţiată de Băsescu sau de PSD, de Andronescu sau de Miclea, consilier prezidenţial? Nu este prea clar şi nici măcar nu are importanţă. Copilaşul de şase-şapte ani ieşit de la grădiniţă, cu caieţelul neînceput, n-are nici o vină şi, slavă Domnului, este departe de a percepe scandalul mizerabilelor dedesubturi politice.
Toamna electorală ne aduce un balamuc generalizat. Dacă, până acum, în ultimii patru-cinci ani, balamucul izbucnea pe tronsoane, de astă dată balamucul este pandemie. Astăzi flama a atins intens magistratura şi nu ştiu câţi pompieri politici vor fi în stare să stingă incendiile pe care le-a aprins chiar domnul Băsescu.
De câteva zile asistăm la un scandal de presă. Presa se împarte din ce în e mai apăsat în două tabere : gazetarii pro-preşedinte şi gazetarii anti-preşedinte. Lucrurile au urcat mercurul într-un termometru pus pe foc după ce a fost difuzată ştirea că familia prezidenţială, prin fratele Mircea Băsescu şi printr-o anumită nepoată în vârstă de 25 de ani, ar poseda o bucată consistentă din portul comercial la Marea Neagră al României. Puştoaica a găzduit, lucru confirmat, contra unor sume consistente, containere conţinând explozivi aduşi pe căi mai mult sau mai puţin legale, din nu ştiu ce parte de lume.
Până acum presa se bătea cu puterea. Sarcina presei este să fie în război permanent cu puterea şi să o ţină în colţii ei, că de aceea ziariştii sunt supranumiţi câinii de pază ai democraţiei. De astă dată câinii s-au încăierat între ei. Asistăm la emisiuni în care un gazetar apără necondiţionat familia prezidenţială, indiferent ce ar face, un alt gazetar o critică, poate la fel de necondiţionat. Sloganul „Vă ordon, încăieraţi-vă!”, „Vă ordon, păruiţi-vă!”, este la el acasă. Magistraţii se bat cu magistraţii, procurorii se bat cu judecătorii, judecătorii cu procurorii, procurorii şi judecătorii cu avocaţii. Între lumea justiţiei şi lumea justiţiabililor a fost construită o prăpastie. L-am văzut pe preşedinte „mediind” o înţelegere în Consiliului Superior al Magistraturii! Te apucă ameţeala! Nimeni nu se mai împacă cu nimeni.
În urmă cu câteva zile scandalul în floare era legat de pretenţia a 400 de secui de a-şi promova imn şi parlament. Aceşti 400 de secui din cei (sic!) 200 câţi au fost înregistraţi la ultimul recensământ vor să ia o bucată din inima Transilvaniei şi s-o care probabil cu geamantanele la Balaton. Tărăboi din nou. Români la arme, ni se fură Transilvania!
Nimic, nimic, nimic despre criză. Se pare că subiectul a murit cu totul. Trei sferturi de milion de şomeri, şi cifra creşte în continuare, sunt înregistraţi în România. Staticieni de meserie spun că numărul şomerilor este mult mai mare pentru că noi nu luăm în evidenţă mânuitorii de sapă.
Criza a trecut. Criza a fost înlocuită cu balamucul. Românul nu se mai împacă cu românul. Ce s-a petrecut cu noi? Cineva în ţară navighează fără probleme pe această mare în convulsie şi probabil că a tras şi va trage în continuare foloase.
Sloganul electoral al acestei toamne, cel puţin al preşedintelui în funcţie, va fi : „Vă ordon, păruiţi-vă!” sau „Vă ordon, încăieraţi-vă!”. Cu el, preşedintele actual va birui din nou.