Lucian AVRAMESCU

Cu toate că leafa preşedintelui ţării e zice-se mai mică decât leafa fiicei sale mai mici, pe când lucra cu jumătate de normă la Luxten, şi cu totul neînsemnată în raport cu remuneraţia aceleaşi fiice la Bruxelles, unde este ditamai europarlamentarul, fotoliul de la Cotroceni atrage magnetic. Tot acest an, de când a mijit el în ianuarie, se consumă sub semnul bătăliei electorale pentru funcţia prezidenţială. Domnul Traian Băsescu se face că nu s-a hotărât, dar el şi-a anunţat dorinţa arzătoare de a avea al doilea mandat încă din ziua dobândirii primului. Ce lipici de miere şi aur o fi având acest fotoliu? Când e întrebat de ce nu face nimic pentru oamenii cărora le-a promis că vor trăi bine, preşedintele ridică din umeri neputincios. Nu mă lasă Constituţia, n-am puteri executive, zice el. Şi totuşi nu se mişcă nimic în această ţară fără aprobarea lui Traian Băsescu. Până şi marele şi împovărătorul împrumut la Fondul Monetar Internaţional a fost decis şi chiar negociat de Traian Băsescu în persoană. Cu alte cuvinte, şeful statului are mari şi nebănuite atingeri cu banii. Cu banii cei mulţi. Să fie acesta motivul pentru care el şi alţi candidaţi se bat pentru fotoliul din Deal? Că, vorba aia, şi un şofer de tir dacă trage bine de volan pe internaţional câştigă mai abitir decât preşedintele ţării.
Să fie vorba de imboldul patriotic? Să fie grija faţă de cei mulţi care-i munceşte pe preşedinţi răscolindu-le somnul? Să fie orgoliul de a intra în cartea de istorie?
De câteva zile, Principele Radu, unul dintre cei mai educaţi şi cu ştaif candidaţi, s-a retras din cursă. Fără un partid în spate, zic analiştii, nu prea ai şanse. Alţii spun că Principele Radu era prea manierat şi se comporta mult prea educat, învăţând comportamentul nu numai de la părinţii lui doctori ieşeni, ci şi de la familia în care a pătruns. Vecinătatea cu regii te învaţă să te comporţi ca un rege. Ori românii se dau în vânt după persoane populare, care dau cu halba de bere în populaţie, mint de rup fără să roşească, râd când sunt prinşi cu ocaua mică, se trag de brăcinari cu borfaşii cei mai borfaşi. Chiar dacă acesta pare a fi prototipul prezidenţial în România, eu mă încăpăţânez să cred că nu de aşa ceva avem nevoie. Tot de ceva vreme ştim că doctorul Sorin Oprescu, primar general al Capitalei, intră în cursa pentru Cotroceni. Să fie sănătos! Ca şi Traian Băsescu, el a promis iniţial că nu-i va abandona pe bucureşteni până nu va realiza măreţele proiecte la care s-a angajat. Deocamdată el tulbură liniştea precară a candidatului Mircea Geoană, de la care pare să ia cel mai mult. Oprescu are în spate aripa Iliescu din PSD. Aşa zic unii şi înclin să-i cred.
Ce se întâmplă cu candidatul liberal Crin Antonescu în urma noii mixturi prezideţiale? Eu cred că retragerea Principelui Radu îi aduce proncentele acestuia. Poate nu toate, dar o mare parte dintre ele. Liberalul este mai aproape acum de turul II decât înainte. Va fi în turul II cu Traian Băsescu? Dacă enervantele apariţii ale Elenei Udrea, care pare a juca cel mai odios rol feminin din seculara istorie a României, vor continua, dacă matrapaslâcurile fratelui Mircea vor ieşi şi mai mult la lumină, s-ar putea ca actualul preşedinte, vorba lui, să-şi cam ia adio de la Cotroceni. Şi atunci nu este exclusă nici o variantă pentru turul II. Inclusiv Crin Antonescu - Sorin Oprescu, Mircea Geoană - Vadim Tudor, Oprescu - Vadim, Antonescu - Geoană. Totul este şi devine posibil.