Lucian AVRAMESCU

Am văzut în această dimineaţă, pe un canal de ştiri, faţa, lovită cu leuca parcă, a unui lider sindical din învăţământ. Parcă-l bombardaseră meteoriţii, că tot e ploaie astrală în aceste zile, parcă-i dăduse cineva cu o bâtă în moalele capului.
Rezumăm explicaţia debusolării bietului om. Salariile din învăţământ se reduc, conform noilor decizii ale împărăţiei de la Bucureşti, cu 25 la sută, cu un sfert adică. Nu numai că nu sporesc, aşa cum promiteau în campania electorală Emil Boc, Mircea Geoană şi, mai furios decât toţi, Traian Băsescu, toţi situaţi atunci în opoziţie faţă de ticăloşii de liberali, cu 50 la sută, ci scad drastic. Păi nu e de înţeles de ce se clatină ca o găină beată liderul sindical, cel care de câţiva ani asudă în nesfârşite ore de negocieri, organizând proteste stradale cu dascăli în veste cu inscripţii şi fluierici, muncind ca un rob în apărarea drepturilor cotizanţilor săi? Deci dascălii, ca-n bancul de la radio Erevan cu Ivan şi bicicleta, care de fapt nu i s-a dat, ci i s-a luat, vor primi în plus o porţie de neant. Na, dom’ profesor, pune-ţi pe pâine iluzii şi mănâncă dimpreună cu scheleticii tăi învăţăcei.
E criză, ar putea mormăi cineva. E, dar criza e doar pentru căţei, nu pentru marii dulăi bugetofagi, ronţăitorii banului public, pentru înzorzonatele ministrese cu propte înalte şi cotizanţii politici ai campaniilor electorale. Aici toate cresc şi mai ales cheltuielile nesăbuite. Aici este schimbată limuzina de anul trecut care-i veche, cu una nouă, de două ori mai scumpă, mobila din birou fiindcă nu mai cadrează cu pantofii şi poşeta, iar cheltuielile de dat cu avionul se dublează.
Cum aşa, că doar ieri spunea primul ministru că vom termina cu golăneala, că se fac reduceri de personal la sânge, că ăia care taie câinilor frunză pe coridoare vor pleca acasă cu un şut în fund? Lacheii de gazetari, cum ar zice preşedintele, sau, mai explicit, găozarii, nu s-au astâmpărat însă şi, dând frâu curiozităţii lor bolnăvicioase, au cercetat cum se pun în practică aceste măsuri. Concluzia te ameţeşte. Trei sferturi din frecătorii de mentă bugetari care vor fi disponibilizaţi, miile acelea de năpăstuiţi, nu există decât în nişte scheme de personal. Să nu vă aşteptaţi ca nepoata premierului, cuscrul ministrului, răsplătit cu o sinecură, domnişoara scârţ din televiziunea publică, ocupată cu cafeaua şi ţigara pe coridoare şi care încă nu şi-a aflat obiectul muncii, vor pleca acasă. Aştia da, există. Sunt în scheme bine consolidate, cu lefuri babane şi viaţă roz. Pe ei nu-i atinge restructurarea lui Boc, iar dacă, prin absurd să zicem, un minister perfect inutil ar fi în sfârşit desfiinţat, ministrul şi toată liota lui de servitori care-i leagă şireturile vor rămâne. Va rămâne, spre veselă îndestulare, şi bugetul.
Cum ieşim din nenorocire? Păi nu prea ieşim. Firmele particulare, cele mici din câţiva salariaţi, s-au restructurat deja, unele atât de tare încât s-au închis cu totul. Economia privată, cea care a ţinut şi mai ţine încă greul bugetului, plătind şi iar plătind taxe şi impozite, a strâns, până la ştrangularea de sine, cureaua. Ce să mai strângă? Ce să-i mai adaugi? Taxa pe fumărit?
Datoare vândută, consumându-şi împrumuturile pe salarii şi pensii, bani care îi vor ajunge doar câteva luni, ştim noi până când, România, zic chiar experţii FMI, stă mai rău decât anticipau cele mai negre Casandre. Politicienii însă dau cu gura. Moara asta care macină vânt nu intră în colaps niciodată.