Tiberiu AVRAM

Mă irită la culme acei oameni care-şi dau cu părerea în domenii în care nu se pricep. Dar nu numai că îşi dau cu părerea, ci emit teorii personale (sau auzite de pe la alţii), despre care au pretenţia să fie considerate ca adevăruri absolute, axiome ale vieţii noastre cotidiene.
De mai multă vreme şi în diverse rânduri, unii cititori şi-au manifestat indignarea faţă de faptul că redactorii noştri nu se documentează din trei surse, aşa cum cere deontologia jurnalistică. Ultimele răbufniri de acest gen le-am remarcat la articolul „Nesimţirea drumarilor de la COLAS depăşeşte toate limitele”, articol în care se vorbea despre faptul că firma respectivă a abandonat lucrările de reabilitare a drumului de la Suceava la Vatra Dornei - DN 17.
Ia să citim fragmente din două dintre zecile de comentarii postate la acest articol: „ca să ajungi ziaristă şi nu mâncătoare de rahat trebuie ca orice informaţie pe care o publici să o verifici din trei surse cel puţin - regula de bază în ziaristică” (comentariu postat de GAROIUL) şi „...iar scrie fără să respecte deontologia jurnalistică. Oare a verificat toate datele de la cel puţin trei surse când a scris articolul?” (comentariu postat de INGINERU).
Evident că oamenii au dreptate, nu? Toată lumea ştie că un ziarist trebuie să verifice o informaţie din cel puţin trei surse. Dacă discutăm articolul incriminat, este evident că după ce redactorul a fost în zonă şi a văzut că reprezentanţii firmei au abandonat lucrările (situaţie criticată chiar în acea zi şi de şefii judeţului), adică a văzut că nu este nici un utilaj în zonă, trebuia să mai întrebe cel puţin doi oameni (sau trei, dacă ce vede redactorul cu ochii lui nu se consideră „sursă”) dacă e adevărat că nu sunt utilaje pe drum. De abia apoi, după ce alţi doi oameni neutri (sau trei, dacă... ) îi confirmă că ceea ce vede e adevărat, deci de abia apoi se poate apuca redactorul să scrie articolul. Pentru că (nu-i aşa ?), a verificat informaţia din trei surse. Dacă vezi că în oraş e vijelie şi străzile sunt inundate, după mintea unor astfel de specialişti trebuie să verifici din trei surse dacă informaţia e adevărată. Pentru că nu cumva o fi soare, caniculă, iar vijelia care o vezi tu nu e decât o încercare de intoxicare din partea unor răuvoitori? E posibil şi asta...
Şi totuşi, chestia asta cu verificarea informaţiei din trei surse este una dintre regulile de bază ale jurnalismului. Numai că se referă la informaţii neoficiale, informaţii care nu sunt furnizate de instituţii ale statului, informaţii care se publică fără a putea cita o sursă cu nume şi prenume.
Să luăm un exemplu, în ton cu situaţia actuală. Aflăm de la o sursă din PD-L că, în zilele următoare, va fi schimbat un director al PSD. Sursa din PD-L nu vrea să fie citată, adică nu vrea să-i apară numele în ziar. Dacă accepta să fie citată, era simplu, spuneam că „X afirmă că directorul Y va fi schimbat”. Cum nu vrea, verificăm informaţia la o sursă independentă de prima, adică cineva din PSD. Să spunem că aici ni se confirmă, tot neoficial. Ideal ar fi să mai verificăm dintr-o sursă, deşi, în situaţia actuală şi în exemplul dat, nu prea văd unde ar mai putea fi verificată informaţia, decât la alt membru PSD sau PD-L. Cam asta înseamnă, în mare, verificarea informaţiei din mai multe surse. Nu să întrebi oamenii ocupaţi cu alte treburi dacă e adevărat ce vezi tu, că utilajele nu mai sunt pe drum.
Dar, din păcate, în România oamenii nu se mai pricep de mult doar la fotbal şi politică. În România de azi, foarte mulţi se pricep la toate, foarte mulţi sunt specialişti în domeniile altora, foarte mulţi au mai mult grija altora şi a ceea ce fac alţii decât grija lor şi a ceea ce fac ei. Ce păcat că respectivii nu sunt specialişti şi interesaţi special de un singur domeniu. Cel în care lucrează.