Lucian AVRAMESCU

Mare tărăboi mare! Descindere matinală a inspectorilor Direcţiei Generale Anticorupţie la domiciliile unor poliţişti din Constanţa. E ora la care poliţistul e încă în izmene şi nu poartă însemnele distincte ale autorităţii - caschetă, centiron petrecut peste burtă, baston şi pistol. Uneori, ceea ce indică o şi mai mare ameninţare pentru muritorul civil, poliţistul – în general un tip bine clădit - ţine în mână un carnet şi un pix cu care notează încruntat ceva. Aici e buba şi de aici încep nenorocirile – amenzi, chemări la secţie, ore şi zile pierdute pe la uşi capitonate şi pe la vestoane cu mai multe trese.
De notat că toţi cei 35, 39 sau, conform unor informaţii culese precipitat de ziarişti, prinşi şi ei cu cafeaua nebăută, 50 de poliţişti, toţi grade mici, sergenţi de stradă, sunt de la serviciul specializat în amendat şoferi. Toţi, adicătele, sunt încadraţi la ceea ce numim Poliţie Rutieră.
Tărăboiul vrea să anunţe naţia că sergenţii de stradă iau şpagă. Ei, asta da noutate! Cine-a mai văzut, cine-a mai auzit, cine-a mai pomenit! Sergenţi de la circulaţie corupţi! Se clatină toate credinţele noastre în cinste şi onestitate, în puritatea de cristal a instituţiilor statului şi chiar, Doamne iartă-mă, în domnul Băsescu. Păi n-a câştigat dânsul pentru veşnicie Cotrocenii dărâmând statul ticăloşit al lui Năstase şi punând în loc un stat fără şpăgi şi fără corupţie? L-a dărâmat. Timp să-i înfigă în ţepuşe pe ticăloşi a curs berechet. Şi atunci cum naiba de au găsit ăştia aproape 50 la sută din poliţiştii unui judeţ, cei care te trag cu automobilul pe marginea şoselei, corupţi? Nu se poate! E un vis urât, o diversiune a media, nenorociţii ăştia de găozari „că bine v-a zis frati-meu” (am citat un constănţean onest) nu se mai potolesc. De la ei vin relele.
Alţii, mai puţin porniţi pe presă, spun că tărăboiul a plecat de la o insultă de autoritate. Mai marele de la Anticorupţie (una din ele, fiindcă avem multe Anticorupţii cu literă mare), dând el cu spatele în curtea poliţiei constănţene unde îşi cazase automobilul a ciocnit ceva, a şifonat o portieră şi a fost amendat de ăia de la circulaţie. Păi pă mine mă, ar fi zis anchetatorul amendat? Staţi că vă arăt io vouă tablagii de doi lei. Şi uite aşa, de la un orgoliu lezat a început stârpirea corupţiei în rândurile uniformelor mici din poliţia constănţeană.
O chestiune asemănătoare s-a mai petrecut prin Moldova, la Iaşi, parcă, şi o alta, de râsul curcilor, la Piteşti, capitală a împărţirii carnetelor de conducere auto pe criteriul select „cine dă mai mult ia primul, chiar dacă nu ştie carte şi n-a pus mâna pe volan în viaţa lui”. Aceste precedente omoară niţel apetitul nostru de insolit şi senzaţional, dar fiecare îşi scarpină memoria (mă refer la fiecare şofer) şi află înăuntru întâmplări personale din dinastia celor de mai sus – dai şi scapi, n-ai dat, ai luat-o pe coajă şi tot aşa.
În concurenţă cu episodul matinal constănţean, naţia română, obligată să uite de şomaj, sărăcie, apropierea scadenţelor la creditele bancare şi nevoită până la urmă să uite chiar de foame, ceea ce e o reţetă de preluat pe plan mondial, stă cu gura căscată şi ochii holbaţi la televizor să afle ce alt ministru a mai fost găsit cu pete din ciulamaua corupţiei pe rever.
Dezvăluirile legate de vrăjitoriile financiare ale doamnei Ridzi, suplă fată de casă a familiei prezidenţiale şi tutore politic al victorioasei EBA, dezvăluiri făcute mai ales pe linia fratelui de guvernare PSD, au fost urmate, în replică viguroasă, de dezvăluirile PD-L legate de vrăjitoriile financiare ale ministrului pesedist de la mediu. Care pe care! Ca în incidentul cu amenda aplicată unui barosan de la DGA. Cine are gogonelele mai expresive (gogonelele sunt roşiile necoapte care se pun toamna la murat) acela va stăpâni imperiile nemărginite ale paradisului. Ale paradisului financiar, fireşte.
Pe ţeavă, avertizează conducătorii de la ANI – o altă instituţie care stârpeşte corupţia la noi – vor fi îndesate în curând alte nume şi alte cartuşe. Cin’ să fie, cin’ să fie, nea Ion sau nea Ilie? Ghiorăie maţele şomerilor? Păi cu atâta hărmălaie cine să le mai audă? Nici măcar ei, fomiştii, fascinaţi de peisaj, nu şi le mai aud.