Tiberiu AVRAM

„Acum 6 ani, când am terminat eu liceul şi apoi am dat la facultate, am avut parte de o surpriză maaaaare. Aveam în clasă, la liceu, o colegă care era prima pe clasă, era conştiincioasă şi f bună la învăţătură şi o altă colegă care era vai de capul ei, făcea pregătire la 4 obiecte ca să nu o lase corigentă profesorii şi era mână în mână cu diriginta, care punea vorbe bune la profi să o treacă. Într-un cuvânt era fff slabă, chiar nu putea mai mult, dar în schimb avea bani, îmi amintesc că prof de română a făcut-o odată şi proastă (asta până să facă pregătire cu ea, că mai apoi a fost „bună”), surpriza a fost că a dat la facultatea de administraţie publică unde a dat şi cea mai buna colegă a mea. Asta slabă a intrat la FĂRĂ TAXĂ iar cea bună la cu taxă. Bineînţeles că, neavând bani pt. o facultate cu taxă a trebuit să stea un an acasă şi să-şi încerce norocul în următorul an (nu mai ştiu ce a făcut) dar păcat că era o fată fff bună şi uite aşa locurile au fost ocupate de nişte proşti cu bani, care nu meritau”.
Acesta este mesajul unei cititoare, Emyly, postat zilele trecute pe site-ul ziarului nostru. Iar titlul mesajului este, de fapt, chiar concluzia situaţiei prezentate: „cam aşa stau lucrurile în ro”.
Am făcut această introducere tocmai pentru cei care nu au înţeles seria noastră de articole despre copiatul la bac, demersul nostru pentru un bac corect. Demers despre care, fie vorba între noi, ştiam că, în actuala societate, este sortit eşecului. Dar, cel puţin am încercat.
Eu am rămas surprins de faptul că mulţi dintre cititori s-au arătat indignaţi de aceste articole. Poate, într-un fel, au dreptate şi corect ar fi fost să vorbim nu despre copiatul la bac, ci despre frauda la bac. Deoarece copiatul ăsta are o mulţime de aspecte. Eşti într-un „impas” intelectual şi se mai întâmplă să tragi cu ochiul la un coleg pentru a vedea ce metodă de rezolvare are o problemă sau alta. Sau pentru a afla ce formulă trebuie să aplici, ori în ce curent trebuie să încadrezi textul dat spre analiză, etc.
Chestiile astea s-au întâmplat de când lumea şi se vor întâmpla în continuare. Nu mi se par chiar condamnabile. Pentru că, după ce ai tras cu ochiul sau ţi-a şoptit colegul ce formulă trebuie să aplici, tu o aplici fără să te mai inspiri din altă parte. Asta presupune că ştii materie. Ai învăţat. Te-ai pregătit. Doar că nu ai sclipirea aceea care face diferenţa.
Tind să cred că cei care ne-au criticat făceau parte din această categorie, a elevilor care mai trag cu ochiul. Evident, cu puţină îngăduinţă şi din partea profesorilor supraveghetori. Repet, nu am nimic cu ei. Nu pot zice că e normală această situaţie, dar aşa a fost şi aşa va fi cât va exista şcoala pe pământ.
Ce e grav şi condamnabil în toată povestea cu bacul este nota plătită, frauda. Şi nu încercaţi să mă contraziceţi, pentru că ştiţi că am dreptate. Există sume fixe, adică fiecare notă are o corespondenţă în euro. Dacă dai banii acolo unde trebuie, te-ai scos cu o medie mare la bac. Iar în baza acestei medii poţi intra la aproape orice facultate îţi pofteşte inimioara. Cunosc aceste sume şi elevii şi părinţii. Unii, plini de bani şi fără minte, plătesc. Iar loaza din liceu ia locul la facultate unui elev bine pregătit, cum s-a întâmplat şi în cazul prezentat de Emyly.
Nu-mi cereţi nume, pentru că ştiţi bine că nu le pot da, chiar dacă le ştiu. Pentru a scrie îţi trebuie probe. Iar în astfel de cazuri, proba însemnă flagrantul. Flagrant care nu se va întâmpla niciodată. Pentru că în cazul celui care dă banii (cel care a frecat menta în tot liceul), aceasta este singura posibilitate de a lua notă mare la bac sau chiar de a trece bacul. El nu are nici un interes să se defecteze acest mecanism. Ar putea, eventual, să facă reclamaţie dacă nu a primit nota pentru care a plătit. Puţin probabil, deoarece în această mafie a fraudării examenului, cuvântul, ca în orice sistem mafiot, este sfânt.
Aşa că, noi ar fi trebuit să vorbim despre frauda la bac. Nu despre copiat. Despre fraudă am vorbit şi anul trecut pe vremea aceasta. Şi, evident (pentru a-i lămuri şi pe unii cititori), tot în preajma examenului de bac, că doar nu o să vorbim în preajma Crăciunului. Dar tare mi-e că vom mai vorbi şi anul viitor şi mulţi ani de acum încolo. Şi tot nu o să rezolve nimic, până nu se vor schimba anumite generaţii. De angajaţi în învăţământ, că profesori nu le pot spune.