Am auzit multe idioţenii în viaţa mea. Se nimereşte ca pe unele idioţenii să le spun chiar eu şi, atunci când îmi fac revizii contabile de memorie, descoperindu-le, roşesc. Nu mi-l pot imagina, însă, nici dacă mă pici cu ceară, pe Traian Băsescu roşind nici după ce rosteşte, să zicem, cea mai mare gugumănie auzită vreodată. Sigur, şi regii, şi căpeteniile de trib, şi preşedinţii de ţări mai mult sau mai puţin bananiere pot spune involuntar sau aşa, de-ai dracului, pentru a da de lucru prostimii, idioţenii.
Există, scos de francezi mi se pare, un dicţionar al neghiobiilor rostite de persoane celebre. La o eventuală nouă ediţie îmbogăţită, şeful statului român ar acoperi uşor un întreg capitol. M-am gândit, cu o anume amărăciune, de ce a înjurat atât de urât, de marinăreşte, era să zic, cu o neechivocă notă de generalizare domnul Băsescu învăţământul românesc în fibra şi substanţa sa? De ce? Am auzit comentariile legate de beneficiile electorale care vin de la părinţi, mereu nemulţumiţi de calitatea şcolii. Am înţeles că de dascăli, după ce i-a dus cu zăhărelul, nu mai are nevoie. Oricum ei sunt iremediabil pierduţi electoral, iar părinţii sunt mai numeroşi decât profesorii. Şi totuşi, chiar dacă au şi un ingredient de credibilitate, aserţiunile acestea rămân minate şi de ceva care scapă logicii. De ce a insultat preşedintele o bună parte, dacă ne gândim bine, cea mai mare parte a populaţiei, fiindcă de bine de rău românii sunt alfabetizaţi, trecuţi, cu mici excepţii, prin şcoli.
Spunând răspicat că şcoala românească scoate de pe băncile ei idioţi, şeful statului n-a înjurat doar profesorimea - incompetentă, imbecilă şi de aceea, fireşte, prost plătită – ci pe noi toţi. Dacă plecăm de la bănuiala care, în aceste circumstanţe, pare din ce în ce mai puţin credibilă, că şeful statului însuşi ar fi făcut un pic de şcoală, şi domnia sa, alături de noi, devine un idiot. Cum să fie idiot un şef de stat iubit încă de circa 30 la sută dintre români?
Toate acestea mă îndeamnă să cred că n-a fost vorba de nici o strategie electorală şi că preşedintele a prins un moment prost de exprimare publică. Poate era mahmur după beţia de acum aproape două săptămâni când fiica EBA a câştigat „singură, singurică, pe picioarele ei” un fotoliu de europarlamentar! Sunt chefuri care ţin mult, iar durerile de cap şi mahmureala capătă şi ele durată. Preşedintele, ştim bine, nu şi-a ascuns niciodată pasiunea pentru chefurile straşnice şi chiar această ultimă ieşire pe tema crizei de ospătari indică o persoană avizată în domeniu. Nu se poate pronunţa în această chestiune, vitală pentru naţiune, un amărăştean care-şi scoate nevasta şi soacra la restaurant o dată pe deceniu şi atunci se holbează un ceas la preţuri până comandă un suc şi trei măsline. Aici e nevoie de experienţă, de zile şi nopţi cheltuite în cârciumă, prilejuri cu care nobila profesie de chelner poate fi judecată în toate datele ei. Aici, chiar şi cei care nu-l suportă pe domnul Băsescu, din motive care mie îmi scapă, trebuie să-i recunoască altitudinea academică. Sesizând obtuzitatea şcolii româneşti care scoate puţini ospătari, iar dacă-i scoate, ne-o spune chiar preşedintele, sunt cu desăvârşire idioţi, înseamnă că aici se petrece ceva grav.
Miezul nociv al recesiunii trebuie căutat aici, ca şi soluţia diminuării şomajului. Imaginaţi-vă şcoli de chelneri în fiecare cartier şi chiar pe fiecare stradă. Toţi şomerii, inclusiv cei returnaţi din Spania sau Italia, căpşunari şi necăpşunari, pierde-vară sau ciorditori de portofele, trebuie băgaţi imediat în academiile stradale de ospătari. Ministerul Turismului, pentru a repara anomalia încredinţării unui domeniu atât de delicat Ministerului Educaţiei, condus de o amărâtă de rectoriţă, se va ocupa direct de severitatea ecumenică a preparării şcolare. În final, examenul de diplomă în ospătărie va fi susţinut, ca şi masteratul, doctoratul ş.a.m.d., în faţa unei comisii conduse de doamna Udrea. Şi pentru a se isprăvi odată pentru totdeauna idioţenia ruperii filosofice a pregătirii şcolare de practica propriu-zisă, fiecare atestare va fi într-o cârciumă, în faţa clientului Traian Băsescu. El va arăta cu degetul, după o îndelungă punere la cazne a paharnicului, ăsta-i bun, ăsta e un idiot. Şcoala se va primeni astfel, iar gravele probleme ale României, inclusiv cele legate de criză, vor fi abolite.