Ion CRISTOIU

Întrebarea dacă Traian Băsescu va candida face deja parte din arsenalul de întrebări inutile ale ţării.
Sunt toate datele să credem cu tărie că va candida.
Altfel cum s-ar explica brusca plăcere a domniei sale de a participa la sindrofii cu mulţimi pe cât de voioase, pe atât de doritoare de prezenţa unor vedete care să ţină locul femeii cu barbă şi piticului cu voce de uriaş din iarmaroace?!
Desluşind rapid că adversarii săi exploatează campania pentru europarlamentare în folosul campaniei pentru prezidenţiale, Traian Băsescu a decis să fie cât mai prezent la hramuri, întreceri stupide, serbări ale primarilor.
Prin aceasta, candidatul Traian Băsescu şi-a propus să rezolve două lucruri:
1. Nu lipseşte din prim planul media, creând ştiri menite a contracara pe cele iscate de adversarii săi.
2. Demonstrează indirect că teza prăbuşirii sale în sondaje e o simplă diversiune electorală.
Cum poate fi un preşedinte în pierdere de popularitate când mulţimile de la hramuri abia aşteaptă să se tragă cu el în poză.
S-a scris şi s-a vorbit mult în ultimul timp despre un Traian Băsescu alarmat de perspectiva înfrângerii la scrutinul din toamnă.
Să fim serioşi!
Traian Băsescu n-are de ce să se alarmeze.
Deţine toate pârghiile care-i dau posibilitatea să pună la cale lovituri spectaculoase în perioada următoare:
a) Are asigurată loialitatea serviciilor secrete din România. Nu a şefilor politici ai acestora, ci a ofiţerilor, pe care i-a făcut oameni şi, lucrul cel mai important, le-a reabilitat profesia după anii postdecembrişti de contestare.
b) Are asigurată loialitatea unor intelectuali cu un cuvânt greu de spus în presa noastră de fătuci şi guguştiuci. Pe unii i-a cucerit cu zdrăngăneli de cobză. Pe alţii, cu foşnetul bancnotelor.
c) Are un premier precum Emil Boc care va rămâne în istoria ţării ca întruchiparea unică a slujbaşului fără cusur. Traian Băsescu poate face ce vrea cu el. Îl poate şi da de-a berbeleacul pe treptele Palatului Victoria, după ce l-a luat de turul pantalonilor.
Emil Boc se va ridica din praf şi, ştergându-se la gură, neliniştit că i-ar putea vorbi Şefului altfel decât cu buzele înrourate, îi va mulţumi călduros.
d) Are la dispoziţie o elită politică, intelectuală şi economică eminamente românească.
Altfel spus, eminamente tranzacţionistă.
Îi va fi uşor să rupă unul câte unul din armata adversarilor, să-i ameţească, să-i câştige oferindu-le câte ceva.
Toate aceste atuuri îi dau lui Traian Băsescu posibilitatea de a da lovituri spectaculoase când vrea şi cum vrea.
e) Coaliţia antiBăsescu nu e unită. Cearta dintre Dan Voiculescu şi Dinu Patriciu, pornită din nimic, ne dezvăluie că în orice clipă adversarii lui Traian Băsescu pot rupe o Coaliţie fragilă, întemeiată doar pe ura faţă de Traian Băsescu.
Atuul cel mai important rămâne însă Traian Băsescu însuşi.
Indiscutabil, Traian Băsescu e un luptător. Unul dintre cei mai înzestraţi politicieni pentru a face faţă tocmai situaţiilor fără ieşire.
Adversarii săi din presă şi din politică se întrec în a-l înfăţişa drept un politician terminat.
E o greşeală în cazul oricărui politician cu care te lupţi.
În cazul lui Traian Băsescu, e o greşeală enormă!