La PSD şi PNL, spaţiile de publicitate electorală sunt ocupate de oameni de-ai partidelor respective.
PD-L face excepţie.
La reuniunile organizate de baronii locali, la radio şi televiziuni, întâlneşti cetăţeni fără nici o legătură cu acest partid. Sunt, de altfel, şi cei mai agresivi în demagogia lor: Monica Macovei, Cristian Preda, Traian Ungureanu.
Înscrierea pe lista PD-L a unor persoane care n-au făcut nimic pentru acest partid (lingerea lui Traian Băsescu fiind greu de confundat cu efortul de a lipi afişe) nu poate decât să stârnească nedumeriri.
Sunt dispuşi ştabii PD-L să-şi sacrifice oamenii de bază, de dragul unor tipi care n-au făcut altceva decât să-i toace banii lui Sorin Ovidiu Vântu sau să-şi plimbe fundul prin avioane?
E o nedumerire retorică, fireşte, pentru că liderii PD-L, reduşi la ipostaza de soldăţei ai lui Traian Băsescu, s-au văzut obligaţi să îndeplinească porunca venită de la Cotroceni.
Aşadar, orice întrebare trimiţând la liderii PD-L e completamente inutilă.
În chestiunea plasării pe lista PD-L, în locuri eligibile a unor jurnalişti şi membri ai societăţii aşa-zis civile, întrebarea trebuie să se refere exclusiv la Traian Băsescu.
Ce-a urmărit domnul preşedinte prin această manevră care poartă pecetea stilului său de a face politică?
Mai multe obiective dintre care s-ar cuveni să menţionăm:
1) Continuarea procesului de compromitere a presei şi a societăţii civile.
Persoanele impuse pe lista de Traian Băsescu, alături de distinsa sa fiică, îşi au întemeiată faima pe hărnicia exemplară cu care l-a lins zi de zi în scris şi oral.
Excelent cunoscător al mizeriei care defineşte aşa-zisa elită intelectuală a României, Traian Băsescu a făcut o nouă demonstraţie publică de ce înseamnă jurnaliştii şi membrii societăţii civile cu ifose de independenţi.
Într-o altă lume decât cea românească, respectivii ar fi trebuit să refuze oferta, motivând că laudele aduse lui Traian Băsescu au dat curs admiraţiei lor sincere şi nu dorinţei de a li se arunca şi lor un os. Acceptând cât a-i bate din palme înscrierea pe lista PD-L, lângă creatoarea de gramatică Elena Băsescu, persoanele cu pricina au dovedit încă o dată că elita intelectuală a României e aceeaşi de pe vremea papucului fanariot.
2) Un semnal dat şi altor hămesiţi din presă, din societatea civilă şi din politica autohtonă.
Ceva în genul:
Cine mă linge are o bucată de cărniţă.
Cine strâmbă din nas, zicându-şi că ar mai trebui să fac din când în când o baie şi la posterior, va încasa ciomege pe spinare.
S-a dovedit încă odată că, spre deosebire de ceilalţi preşedinţi, Traian Băsescu e departe cel mai bun cunoscător al mizeriei intelectualului român.