Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Simţind vântul schimbării care bate prin instituţiile descentralizate ale judeţului, unii şi-au spus că ar fi momentul ca acest vârtej să-l mute de pe scaun şi pe şeful IPJ Suceava, Ioan Nicuşor Todiruţ.
Iar cum şefia Poliţiei nu a intrat, aşa cum e şi normal, în împărţeală frăţească a funcţiilor de către alianţa aflată la guvernare, singurul mod de a-l schimba pe Todiruţ era găsirea unor nereguli în activitatea sa. Aşa că au venit controale după controale, în urma cărora, în ciuda meticulozităţii cu care au fost efectuate, nu s-au găsit motive pentru debarcarea şefului IPJ Suceava.
Interesant este, însă, cum au venit aceste controale: în urma unor sesizări anonime, trimise de nişte ofiţeri pensionabili. Iar asta pentru că Todiruţ a cam deranjat câteva din structurile bine închegate între anumiţi poliţişti din judeţ.
Ţin minte că îmi povestea odată un poliţist despre mafia lemnului, care proteja „drumul hoţilor”. Acest „drum” însemna trasee bine conturate pe care se deplasau căruţe sau maşini cu lemne fără acte. Toţi cotizau. Iar din cotizaţii trăiau mulţi şi mari.
Nu ştiu dacă cunoaşteţi cum era sistemul, pe vremuri, pe litoral. Chelnerii încasau ciubucurile, iar la sfârşitul zilei dădeau fiecare o cotă şefului de sală. La rândul lor, şefii de sală dădeau partea şefului de restaurat, sau cum s-o fi chemând. Iar şefii de restaurant, la şeful de complex şi aşa mai departe.
Ofiţerul de care vorbeam îmi povestea că aşa funcţiona treaba şi cu poliţiştii. Şefii de post de pe „drumul hoţilor” dădeau mai departe cota la şefii direcţi de la judeţ, care cine ştie pe cine mai omeneau cu bani. După ce a ajuns şef la IPJ Suceava, Todiruţ a distrus „drumul hoţilor”, schimbând şefii de post de pe traseu. Vă daţi seama că au căzut toate combinaţiile. Ofiţeri care stăteau în birou, la călduţ, şi încasau bani frumoşi ca să doarmă în papuci s-au trezit fără cheta (consistentă) lunară în buzunare. Asta a deranjat.
S-au mai „săpat” gropi mari şi pe „drumul ţigărilor”, alt traseu aducător de bani frumoşi. Şi multe altele. În fine, nu vreau să-i ridic statuie lui Todiruţ, eu nu bag mâna în foc pentru nimeni. Dar, aici este vorba despre nişte fapte pe care nimeni nu le poate contesta. Fapte pe care cei „păgubiţi” nu le uită şi nu le iartă, chiar după ani şi ani. Aşa că au trimis anonime.
Cum spuneam, acuzele aduse în aceste anonime s-au dovedit a fi total nefondate, în urma controalelor efectuate. Ceea ce m-a intrigat, însă, sunt două dintre acuzaţiile aduse lui Todiruţ în aceste anonime, cele referitoare la soţia lui şi la achiziţionarea sediului din str. Universităţii.
Prima. Şeful IJP era acuzat că şi-a premiat şi promovat soţia. Premiul respectiv a fost de 1.500 de lei şi a fost acordat direct de către şeful IGP. Doamna Todiruţ lucrase într-un dosar cu o structură a Ministerului de Interne, dar din alt judeţ. În urma finalizării cazului, cei cu care a colaborat au trimis o scrisoare de mulţumire către IGP, în care menţionau numele a trei ofiţeri, între care şi doamna Todiruţ. Prin urmare, şeful IGP a decis premierea acestora. Pe de altă parte, doamna Todiruţ a fost promovată la „termen”, aşa cum se întâmplă în poliţie şi armată. După un număr de ani, dacă nu ai abateri, eşti avansat în grad.
A doua. Nicuşor Todiruţ era acuzat că a plătit prea mult (100 de miliarde de lei vechi, fără TVA), acum doi ani, pentru achiziţionarea sediului din str. Universităţii. Lăsând la o parte faptul că s-a efectuat descărcarea de gestiune de către Curtea de Conturi (adică inspectorii acestei instituţii au constatat că totul a fost în regulă), şi un copil de la şcoala primară ştie că şeful unei instituţii nu poate face o astfel de achiziţie după bunul plac. Se fac comisii de evaluare, de negociere, iar membrii acestora sunt primii care răspund. Apoi, banii nu îi are Todiruţ sub birou, ci îi dă ministerul de resort, în urma unor documentaţii beton.
De ce m-au intrigat aceste două acuzaţii? Pentru că un om care gândeşte cât de cât (nu mai spun că, poliţist fiind, are şi acces la informaţii) îşi dă seama de ridicolul lor, mai ales în cazul achiziţiei. Ca să le faci, trebuie să fii ori lipsit de minte, ori extrem de rău intenţionat, să ai o ură în tine care te face să nu mai vezi nimic în faţa ochilor. Dar, când piezi „cărămizi” de bani, totul e explicabil.
