Ba nu. Campania agricolă s-a încheiat, dar în urmă cu câţiva ani. S-a sfârşit în momentul în care democraţia prost înţeleasă n-a reuşit să descâlcească tot ce-a împletit aiurea timp de 45 de ani regimul comunist. Agricultura a murit pe holurile tribunalelor din cauza unui atac de cord provocat de o hotărâre judecătorească nedreaptă, a sfârşit după ce vecinul de hat i-a înfipt toporul în cap ori a fost otrăvită de rudele care au pârât-o la Poliţie pe motiv că nu respectă graniţa trasată de domnul inginer de la Cadastru.
Însă, fata cea mare a Agriculturii mai trăieşte. Ea stă în chirie în acelaşi bloc de garsoniere cu băiatul Zootehniei. Uneori cei doi se mai întâlnesc şi se iubesc, dar nu fac copii pentru că viaţa-i grea şi n-ar avea cu ce să-i crească şi să-i ţină în şcoală. Cele două ramuri ale economiei româneşti cu care regimul comunist se mândrea mai trăiesc în ziua de astăzi în butoaiele cu varză de la Milişăuţi, în grajdurile de la Pojorîta, în beciurile caselor din Oniceni şi-n stupii de albine împrăştiaţi pe câmpurile de la Suceviţa.
De-a lungul vremii, regimurile politice post-comuniste au tot spus că pun pariuri cu Agricultura. Pariurile cu Agricultura nu au fost pierdute, aşa cum s-ar putea crede, din simplul motiv că acestea nici măcar nu au fost puse. Agricultura e de obicei la câmp şi nu stă pe la cafele, prin cluburi ori prin şedinţe de partid, aşa că n-avea cum să dea ochii cu politicienii care se lăudau că vor bate pariu cu ea.
Apoi, Agricultura a intrat în pământ de ruşine când a văzut ce aere au pe ele hipermarketurile care au venit din Occident rujate cu roşu de roşie din plastic, rimelate cu violet de vânătă din plastic şi ojate cu verde de castravete din plastic. Agricultura mai umblă, astăzi, prin pieţele neaturotizate din punct de vedere sanitar, îmbrăcată în trening din plastic şi cu capul în pământ.
Deci, am lămurit-o: n-a început nici o campanie agricolă. În schimb, a debutat o nouă campanie electorală: cea pentru Parlamentul European. A început cu steaguri şi hore, cu priviri încrâncenate şi cu guşi vorbitoare, şi cu băieţi daţi cu gel pe părul care acoperă capul în care o furnică duce-n spate un neuron jumătate. La muncă, fiţoşilor, nu l-a-ntins mâna după voturi! La munca pământului!