Anul acesta s-ar putea să aducă nişte schimbări majore în regulile noului sport naţional – studiile universitare de masă. Din cauza fumului de la micii şi grătarele de 1 Mai, o ştire publicată de presa centrală la sfârşitul săptămânii precedente a trecut aproape neobservată.
Este vorba despre noul pachet de legi pentru Educaţie, lansat de Preşedinţie, legi care vin cu nişte prevederi extrem de interesante. Printre altele, persoanele care au plagiat nu mai au voie să ocupe posturi didactice, iar dacă falsul este descoperit după ocuparea unui post, profesorul va fi dat afară din învăţământ. Se ştie că pentru a trece de la un grad la altul, pentru a avansa practic, în anumite cazuri, profesorii trebuie să aibă ceva lucrări de specialitate publicate. În era computerului, cu nişte mişcări dibace de „copy”/”paste” poţi să devii peste noapte autor de lucrări consistente în domeniul tău de specialitate. Anii trecuţi am avut nenumărate exemple, în toată ţara, de profesori care au plagiat. Ce fac ei acum? Predau în continuare elevilor sau studenţilor. Sunt nişte adevărate caractere care, cum altfel?, vor forma alte caractere.
“Se introduc, pentru prima dată, penalizări severe pentru ineficienţă managerială, deficienţe de etică universitară şi de calitate, de la suspendarea rectorului până la nerecunoaşterea diplomelor de către stat şi fuzionarea universităţilor sau desfiinţarea lor”, se menţionează în nota de fundamentare a legilor. Deficienţe de calitate. Îmi place cum sună. Deficienţe de calitate înseamnă, după părerea mea, şi dacă un student (sau, de obicei, mai mulţi) termină facultatea, dar este „cu pluta”, şi asta doar pentru că el are nevoie doar de diplomă, iar universitatea respectivă doar de banii lui.
Dar ce e cel mai frumos în noul pachet legislativ este că vor fi interzise prin lege clanurile din universităţi: „se interzice ca rudele de gradul II inclusiv să dea concurs în aceeaşi catedră sau să ocupe concomitent funcţii de conducere în interiorul universităţii”.
Coaliţia pentru Universităţi Curate a monitorizat timp de un an 46 de universităţi de stat şi a concluzionat că „în 95% dintre facultăţile evaluate a fost identificat un număr foarte mare de familii universitare”. Ziarul „Cotidianul” a constatat că „la Universitatea Politehnică din Bucureşti există nu mai puţin de 15 familii, iar membrii lor predau la aceleaşi facultăţi şi la aceleaşi catedre”.
Este foarte probabil ca fiul sau fiica unui profesor universitar să fie extrem de bine pregătiţi şi capabili să ocupe un post în cadrul facultăţii. Dar daţi-mi voie să mă îndoiesc de obiectivitatea unui profesor care îl are ca asistent pe copilul său. Daţi-mi voie să îmi pun nişte semne de întrebare asupra corectitudinii unui decan care îl are subordonat pe copilul său. Din păcate, în mai toate universităţile din ţară există astfel de „clanuri”. Şi, spun iarăşi, din păcate, pentru a accede în învăţământul universitar, criteriul nu este întotdeauna „cel mai bine pregătit”. Exemple cred că ştiţi şi dvs. destule. Unul dintre criterii este „copilul lui tata”, iar alte criterii sunt din sfera penalului.
Noul pachet de legi pentru Educaţie ar putea să readucă studiile universitare acolo unde erau odată. Atunci când spuneai „student”, aveai oarece respect în glas. Facultatea nu era obligatorie, aşa cum pare astăzi. Mergeai la facultate să înveţi, să te specializezi în ceva, şi nu pentru a colecţiona diplome.
Dacă vă uitaţi în jurul dvs., sunt convins că identificaţi o mulţime de cunoscuţi care au o diplomă „achiziţionată” recent. Ce fac cu ea, la ce-i ajută? La nimic, deocamdată. Dar, poate va veni cândva şi vremea ei. Nu a cunoştinţelor care ar trebui să „însoţească” diploma, ci doar a bucăţii de hârtie.