Cea mai reuşită statuie a lui Ştefan cel Mare este cea realizată de sculptorul Iftimie Bîrleanu şi amplasată în apropierea Cetăţii de Scaun. Statuia ecvestră a lui Ştefan cel Mare realizată de sculptorul originar din comuna suceveană Măzănăeşti are o înălţime de 23 de metri, cu tot cu soclu, şi a fost dezvelită în 1977. Astăzi, soclul statuii este distrus aproape complet, iar sub poala calului de pe vârful dealului de pe care se vede tot oraşul a crescut un copăcel.
Bani pentru refacerea statuii emblemă a judeţului Suceava nu sunt, dar bine că s-au găsit fonduri pentru ouă din fibră de sticlă, păşti cu brânză, miei rânjiţi împăiaţi şi alte kitsch-uri moderne. Ar trebui ca vestitul colegiu sucevean, aeroportul şi străzile care poartă numele lui Ştefan cel Mare să se numească de-acum încolo Colegiul Naţional „Oul uriaş”, Aeroportul Internaţional „Pasca gigant” şi Bulevardul Mielului jâmbat.
Este promovat cu agresivitate brand-ul Bucovina. Care brand îmi e greu să spun. Un brand adevărat înseamnă mult mai decât nişte porţi tuflite la intrarea în judeţ, câteva indicatoare către mănăstiri, nişte chioşcuri din lemn aruncate în mijlocul târgului, cinci pensiuni, trei sarmale şi două slujbe oficiate de soboare de preoţi.
Apropo, de ce Bucovina şi nu Moldova? Ştefan cel Mare nu a făcut cetăţi şi mănăstiri pentru Bucovina, ci pentru Moldova. Ori poate în cadrul acţiunii de rescriere a istoriei există şi un plan prin care monumentele istorice vor fi atribuite austro-ungarilor de la OMV şi de la MOL.
Ştefan cel Mare n-a spus nici o dată, pentru că nici n-avea cum: „Bucovina nu-i a mea şi nici a voastră, ci a urmaşilor...”. Dar, mai ştii? Adică, ce ştim noi, oamenii de rând care suntem nişte proşti în comparaţie cu deştepţii care conduc satul, oraşul, judeţul şi ţara? Pe ultimul drum.