Am asistat zilele trecute la un spectacol grotesc, regizat şi jucat de un poliţist comunitar, care a măturat prin centrul Sucevei cu o cerşetoare amărâtă. O namilă de om, îmbrăcat într-o uniformă care-i dă puteri absolute, lustruia pavelele cu corpul leşinat al cerşetoarei pe care, din când în când, o mai altoia, pentru a nu uita, amărâta, cine-i şeful în zonă. Imaginile te revoltă, fie şi numai din cauza dezechilibrului fizic dintre cei doi combatanţi.
De altfel, când a văzut imaginile, şeful Poliţiei Comunitare, Viorel Horodenciuc a fost categoric: „Un asemenea comportament este exclus (...) trebuia ridicată de acolo, însă în nici un caz în acest mod. Ar fi trebuit să ceară sprijin pentru a se găsi o soluţie de a o îndepărta fără violenţă”. Am înţeles că poliţistul va fi sancţionat cu mustrare scrisă, ceea ce, oricum, e destul de nasol, că dă cam rău la dosar. Dar, per total, va scăpa ieftin.
Am rămas, însă, surprins de reacţia domnului Horodenciuc, care, după doar o zi, spunea că poliţistul în cauză a fost agresat, după ce a luat-o cu vorba bună pe cerşetoare. „Femeia l-a muşcat şi apoi a început să îl lovească cu bastonul. Pentru a o potoli i-a luat bastonul şi apoi a vrut să o ridice, dar cum ea s-a împotrivit, a fost târâtă pe jos”, narează, glumeţ, domnul Horodenciuc.
Dar cum v-aţi fi aşteptat să reacţioneze cerşetoarea, domnule Horodenciuc? Să-i pupe mâna poliţistului şi să-i spună: „Gata şefu’, am plecat”? Să-i mulţumească pentru că i s-a spus că a cerşi este contravenţie şi să se urce rapid în autobuzul de Botoşani?
Şi un poliţist comunitar instruit, repet, instruit, ar trebui să ştie că în astfel de cazuri se poate aştepta la o reacţie ostilă. De regulă, infractorii, sau chiar contravenienţii, nu sar de gâtul oamenilor legii pentru a le mulţumi că le-au arătat calea dreaptă.
Este adevărat că cerşetorii sunt o pacoste în Suceava. Nu poţi să te plimbi liniştit prin oraş, că te împiedici, la tot pasul, de ei. Te agresează verbal, iar uneori te mai trag şi de haină dacă te încăpăţânezi să-i ignori. Dacă faci greşeala să-i dai vreunuia bani, ai încurcat-o. Cum te vede, strigă după tine pe stradă, de parcă v-aţi cunoaşte de o viaţă. Sunt, cum spuneam, o pacoste. Iar eu sunt de acord ca toţi aceşti cerşetori să fie ridicaţi de poliţişti şi trimişi acasă. Chiar şi cu forţa. Numai că, aici este problema: cum foloseşti această forţă? Dacă în cazul pe care îl discutăm ar fi venit doi poliţişti comunitari, ar fi luat-o de subsuori pe cerşetoare şi ar fi dus-o unde credeau ei de cuviinţă, nimeni nu ar mai fi avut ce comenta. Chiar dacă cerşetoarea, luată pe sus de poliţişti, ar fi ţipat, ar fi dat din picioare, ar fi plâns, ar fi cerut milă, ar fi strigat după ajutor. În astfel de cazuri este obligatoriu să foloseşti forţa. Problema este cum. Iar pentru a şti cum, poliţiştii comunitari trebuie instruiţi. Pentru că, repet, e grotesc acel spectacol cu cerşetoarea târâtă pe trotuar, spectacol care nu face, în nici un caz, cinste imaginii Poliţiei Comunitare.
Prea des, în ultima vreme, unii poliţişti comunitari din Suceava dau dovadă de neinstruire, iar explicaţiile ce vin de la şefi sunt „exces de zel”. Nu neinstruire sau, în unele cazuri, minte puţină, ci „exces de zel”. Am avut cazul acela penibil cu poliţistul comunitar care i-a cerut unei femei să nu mai hrănească porumbeii din centrul Sucevei. Scopul declarat de poliţist era îndepărtarea porumbeilor din zona centrală, deoarece nesimţitele de păsări mănâncă lalelele.
Înainte de Paşte, am asistat la o altă scenă halucinantă, tot în centrul Sucevei. Într-o seară, câţiva turişti au vrut să urce pe scena de lângă oul uriaş, pentru a se fotografia în faţa casei bucovinene. Doi poliţişti comunitari le-au interzis accesul, motivând faptul că nu ştiu cine a ştirbit un colţ al bisericuţei amenajate pe aceeaşi scenă. Caractere puternice, poliţiştii nu au cedat în faţa rugăminţilor. Nu au cedat nici un cuvânt din preţiosul vocabular nici atunci când turiştii i-au întrebat de ce nu păzesc, îndeaproape, bisericuţa şi casa, iar pe doritori să-i lase să se fotografieze lângă cele două reproduceri. În fine, după ce au plecat turiştii, cei doi poliţişti comunitari, cu o satisfacţie nedisimulată, au dat fuga la o măsuţă de lângă scenă unde, extremi de mândri de ei, au scris ceva într-un caiet de format studenţesc, cu coperte negre, cartonate. Probabil au consemnat „evenimentul” şi modul în care şi-au făcut treaba.
În fine, necazul este că sunt mari probleme la Poliţia Comunitară Suceava. Mulţi dintre angajaţi sunt neinstruiţi, iar asta nu e vina lor. Unii nu au minte, dar nici asta nu e vina lor. E vina altora, care i-au angajat...