Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Cum am intrat în redacţie, la A.M.Press, în această dimineaţă, m-a şocat un titlu care domina micul ecran al televizorului din birou : “Un prinţ la Cotroceni”. Or fi vrut să scrie “Un principe la Cotroceni”, în ideea candidaturii Principelui Radu la preşedinţia României, a cărei susţinere a primit sigiliul prestigiului Majestăţii Sale, Regele Mihai.
Nu era însă nici o greşeală. La Cotroceni tocmai intrase Prinţul de Monaco, vârful celui mai mic, cred, stat european. La Monaco se petrec faimoasele curse de maşini şi tot Monaco este renumit pentru hotelurile sale extrem de elegante şi extrem de scumpe. De altfel, venind din Prahova, am avut cinstea să mă intersectez (vorba vine să mă intersectez, pentru că am fost somat să opresc, alături de alte zeci şi sute de automobile în apropierea Pieţei Victoriei) cu o coloană oficială cu antemergători, motociclişti şi puzderie de poliţişti care străjuiau până şi cea mai mică intersecţie.
Credeam că trece Traian Băsescu, preşedintele nostru care, de când a intrat în campanie electorală, şi a intrat de câteva luni, nu mai doarme la Cotroceni, ci la Vila Lac 3 în Primăverii, acolo unde îşi află sediul conjugal. De altfel, în viaţa preşedintelui s-au petrecut şi alte modificări notabile. Dacă mai an bea până-n zori cu diverşi amici pedelişti, cu actuala ministresă Elena Udrea la Golden Blitz spirtoase scoţiene, acum se prezintă peste tot la braţ cu consoarta Maria şi când se aşază la o masă, pe vreo terasă de cârciumă, întrebat cu ce doreşte să fie servit, răspunde invariabil – apă plată. Asta mai zic şi eu metamorfoză electorală. Să bage la cap tinerii învăţăcei în ale politicii. Ultima impresie contează.
La Cotroceni deci a sosit Prinţul Albert de Monaco. N-am avut timp să descifrez dedesubturile politice ale întâlnirii la nivel înalt şi nici beneficiile de ambele părţi. Cu certitudine ele sunt. Câte o asemenea vizită are menirea generoasă de a rupe pânzele de păianjen care se instalează în porţile mari ale Palatului mult prea rar călcat de vreun oaspete de soi. În concluzie e de bine.
În altă ordine de idei, m-aş opri niţel asupra unei informaţii legate de alegerile prezidenţiale din toamnă. Câteva sondaje, unele publice, altele ţinute prin sertare, arată fără echivoc starea de declin a prestigiului preşedintelui actual. Traian Băsescu, pe care l-am văzut astă iarnă la Predeal lunecând pe snow-mobil, lunecă acum la vale, pierzând lunar, şi chiar săptămânal, procente serioase la capitolele încredere şi intenţie de vot. Sărăcia, ca o apă care creşte în bucătărie în urma inundaţiilor crizei, a ajuns până la gâtul multor români, şomajul se lăţeşte ameţitor, iar avertismentele experţilor Uniunii Europene că acest declin este doar la început şi va ţine până prin 2015 nu sunt deloc în măsură să sădească optimism.
A venit vremea în care un ciocnit de pahare în zori cu Gigi Becali şi deja faimosul hă-hă-it să nu mai stârnească simpatie, ci crispări. De aici vestea care circulă prin redacţii că Traian Băsescu, asemuit într-o variantă americană de sondaj ba cu o vulpe, ba cu un şacal, s-ar adapta din mers evitând printr-o manevră abilă eşecul. El se află deja pe locul trei în unele sondaje, după Crin Antonescu şi Sorin Oprescu, la capitolul încredere. Şi atunci varianta retragerii în ultima clipă pentru postul de premier şi susţinerea unui candidat surpriză, atât de surpriză încât toţi ştiu că e vorba de Mugur Isărescu, nu mai pare o fantezie.
Să fie aceasta explicaţia faptului că preşedintele n-a avut linişte de sărbători şi, în loc să chefuiască, negocia un uriaş împrumut financiar cu FMI? Cine gospodăreşte aceste miliarde? Preşedintele? Din punct de vedere constituţional, nu. Le gospodăreşte Executivul condus de un premier. S-a chinuit Traian Băsescu să facă rost de bani, împovărând pentru decenii România, pentru a-i face viaţa liniştită lui Boc? Parcă nu-mi vine să cred.
În rest, primăvară şi muşcate înflorite în ferestre şi parcuri. La Iaşi am auzit că deţinuţii, scoşi la un exerciţiu de curăţenie, au fost atât de convingători în recoltat pet-uri şi gunoaie din parcuri şi păduri încât au devenit un veritabil simbol ecologist. Trăiască puşcăriile care fac, iată, curăţenie, de ce nu şi morală, în România.
