Lucian AVRAMESCU

Se apropie Paştele. Te aştepţi ca gândurile să cate spre înălţimi. Aş! Dacă aveam destui gologani, azi eram parlametar, geme, la capătul unui suspin lung, şeful unei carmangerii din Matache. Afacerile merg prost, cârnaţii nu mai au desfacere. Dacă aveai idei, încerc eu politicos o corecţie...Ceva iniţiative legislative, un prestigiu public...Ce? (e-ul e lung  de nu se mai termină). Verzişori îmi trebuiau. Şi avansează o cifră să înţepeneşti, care, înţeleg, trebuia deşertată undeva, în buzunarul unei instituţii sau în buzunarul unui individ. Bine, accept eu, să zicem că aveai banii ăştia, şi vărsai unde trebuie şi te alegeai ca şi Agamiţă Dandanache cu coledzi. Ce făceai cu el?  Cine-ţi returna investiţia? De unde mulgeai îndoit gologanii? Râde. Să-ţi zic una doar, continuă el iluminat. Vorbeşti de iniţiative legislative. Astea vin singure şi plătesc biletul gros la intrare. Te contactează unul care exportă piei de cloşcă. El are juriştii lui care fac o lege, meserie. Vrea s-o îndeşi, s-o promovezi, s-o scoţi. Totul costă. Plata pentru regim de urgenţă e de lux. Ungi rotiţe, dai în stânga şi-n dreapta. Faci contraservicii şi votezi la rându-ţi pentru un proiect al lăptişorului de matcă sau pentru scutirea de taxă a importurilor de ceaţă îmbuteliată la Fujiyama. Afacerile merg, se leagă, te-ai scos.

Mă  mai asculţi, mă întreabă interlocutorul meu, atenţionându-mă că am scăpat caii în păşunile visului din care mă întorc greu. Te ascult, răspund absent. Îl ştii pe unul...şi a zis un nume. E parlamentar. Şi ce-i cu asta? Este, continuă negustorul din Matache. E angrosist şi negustor ca şi mine. Foarte bine, zic eu. Nu există calificare de parlamentar. A fost votat, electoratul şi-a pus nădejdea în el. Ce-i rău în asta? Ei, şi-a pus nădejdea…Omul oftează nedreptăţit, ofensat şi injuriat de destin. Îmi povesteşte că parlamentarul de care vorbeşte n-a fost decât o dată în Parlament, la deschidere sau la nu ştiu ce comisie, unde ar trebui să zică prezent. În rest, îşi vede de angrou. Cum de nu-l ştii? Încep să-mi amintesc nişte imagini. O transmisie în direct televizată şi câteva petice de ziar care înghesuiau nedumeririle băieţilor cu pixul. Deci e în Parlament, concluzionez eu aproape absent. Dacă aveam destui gologani...murmură alături litania lui, la fel de pe gânduri, negustorul de cârnaţi din Matache.

După un intermezzo cu vijelie, soarele îşi face siesta pe acoperişurile de tablă şi ţiglă din Bucureşti. Oile albe, culcate pe o rână, se preschimbă în miei, iar mieii se volatilizează în aerul cu mierle şi guguştiuci. Mi-e dor de satul meu din Prahova, unde mugurii de pruni şi cireşi se umplu discret cu laptele vieţii. Acolo, locul în Parlamentul de la bufet se plăteşte cu idei. O cinzeacă de ţuică au toţi sub balconul bărbiei, rezemat în pumni. Idei care să fie ascultate, puţini. E unul de pe Bobaru, stă mai sus de biserica din deal, care, când vorbeşte în cârciumă, tac toţi. Omul are prestanţă. Nu şi-a cumpărat cu gologani poziţia. E un fel de Moromete în varianta podgoreană. La Bucureşti, lumea stă mai altfel. Cu susul în jos. Obişnuindu-se aşa, copiii care se vor naşte vor deprinde arta de a fi normali, adică de a fi şi ei cu susul în jos, de a vinde şi de a cumpăra orice, preschimbând şmenurile şi zoaiele tranzacţiilor politice, în valori de portofel. Dar se apropie Paştele şi totul merită uitat.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Soarele îşi face siesta pe acoperişuri.

Comentarii