Îmi amintesc o anchetă făcută de mine pe străzile Chişinăului acum aproape 20 de ani. Am remarcat că toţi măturătorii din Chişinău erau români şi toţi directorii de mari întreprinderi erau ruşi. Brodeala dracului! Strângând în jurul meu ciopor în Parcul Central al Municipiului puzderie de măturători şi măturărese (se nimeriseră toţi acolo) i-am întrebat cum e cu româna, cum e cu moldoveana. Sunt diferite, zice singurul bărbat, în rest erau măturători cu fustă. Care e diferenţa? - insist eu. Ne înţelegem, văd, perfect. Da, zice el, dar matale vorbeşti mai repede. E altă limbă. Deci eu vorbesc o română mai repede, iar el vorbeşte o română mai molcomă, ceea ce îndreptăţeşte descoperirea lui Stalin că sunt limbi total diferite. Nouă, a mai zis cu un oftat basarabeanul care era originar dintr-un sătuc din apropierea Chişinăului, ne-a fost greu şi sub ruşi şi sub români. Oftatul acela m-a pus pe gânduri. Cu el am plecat acasă şi, iată, nu-l uit după aproape două decenii.
Ce se mai petrece prin lumea asta aşezată cu fundul în sus? În Italia cutremurul a adus jale mare. Morţi, răniţi şi distrugeri materiale imense. În România urcă ameţitor şomajul, iar frecţia împrumutului la FMI încălzeşte piciorul de lemn al finanţelor până-n campania lui Traian Băsescu. După aceea....potopul. Scadenţa dură vine după al doilea mandat băsescian. Dar va mai fi al doilea mandat al lui Băsescu? Din ce în ce mai mulţi se îndoiesc. Diseară, joi, sunt invitat la Palatul Elisabeta pentru a asista la oficializarea candidaturii Principelui Radu la preşedinţia României. Nu pot merge. Deci Casa Regală s-a decis. Avem în momentul de faţă trei candidaţi, în ordinea în care şi-au anunţat înscrierea în cursa electorală : Crin Antonescu de la liberali, Mircea Geoană de la social-democraţi şi, iată, reprezentantul Casei Regale, Principele Radu. Toţi trei sunt diferiţi structural de Traian Băsescu. Toţi trei sunt, din punctul meu de vedere, mai utili pentru România, decât actualul preşedinte. O Românie care a îndurat cinci ani de balamuc, de mizerii politice, de păruială ca la uşa cortului. Toate iscate de marele bărbat (era să scriu, Doamne fereşte, marele bădăran) politic de la Cotroceni. Important e însă nu ce gândesc eu, ci ce gândesc cei mulţi care votează. Cu cine vor vota ei vom vedea în toamnă. Până atunci să auzim, vorba americanilor, numai de bine!