Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Crin Antonescu şi Ludovic Orban spun că stau umăr la umăr pentru aceleaşi idealuri. Ion Iliescu îi descrie ca un cuplu “reuşit şi atractiv”. Poate se vor înscrie la “Dansez pentru tine”. Relu Fenechiu, un băiat cercetat în multe dosare, a declarat că PNL a ales un simbol, „un Obama fără prompter”. Alegerile la liberali au produs victoria unei perechi care a fost întreţinută pe faţă de Dinu Patriciu, în timp ce cei care îl serviseră doar din prietenie, gen Tăriceanu, au pierdut. Nici vorbă ca din aceste alegeri să iasă un partener alternativ de guvernare pentru PD-L, care să permită arătarea pisicii către PSD.
Având în vedere miza zero a acestui congres, în care patricieni de diferite aripi şi vocaţii s-au concurat între ei, e un mister de ce zeci de editoriale i-au fost dedicate, iar televiziunile i-au consacrat spaţiu de parcă se juca finala la Cupa Mondială de fotbal. Am impresia că dra Băsescu a nimerit-o când a spus că îi place politica pentru că e un joc simplu, cu învingători şi învinşi. Meciul Antonescu-Tăriceanu, lipsit de miză pentru oricine în afara protagoniştilor direcţi şi micii lor clientele adiacente, a fost urmărit cu pasiunea cu care te uiţi la o competiţie sportivă. În absenţa oricărui conţinut, asta pare să fi rămas unica atracţie a politicii noastre, complet tabloidizată. Un ziarist căruia i-am făcut reproşuri că a transformat lista mea de criterii de integritate transmise PD-L pentru a accepta să candidez pentru acest partid la alegerile europene într-un titlu de telenovelă, “Alina versus Elena” mi-a spus că altfel lumea nici n-ar fi observat. Şi că, probabil, nici n-ar fi înţeles. Aşa, au şi participat. Ca la un meci. Noul limbaj al politicii la noi a fost epurat de complexităţi cu desăvârşire, şi nu mai avem voie să ne exprimăm decât în forme preambalate pentru reduşi mintal. Cine, unde, când a dovedit că ne-am tâmpit cu toţii în asemenea hal eu nu ştiu şi sincer să spun, mă îndoiesc. Că la fiecare alegeri, se dovedeşte că lumea gândeşte totuşi. În ciuda mediului neprielnic.
Cine ştie, o fi de vină şeful statului. În primul rând, că cine e şef e totdeauna de vină. În al doilea rând, că a deschis anul şcolar acu’ vreo doi ani cu declaraţia triumfală că nu s-a ţinut niciodată de şcoală şi asta nu l-a împiedicat să ajungă preşedinte, coborând brusc ştacheta pretenţiei la educaţie în spaţiul public. În al treilea rând, că e tatăl Elenei, pe care evident a crescut-o cu asemenea percepte. Să-i dorim preşedintelui un al doilea mandat cu care să intre în istorie, dar nici cu un al treilea nu se mai poate reabilita ca educator.
Cum nu ne-au mai rămas cine ştie ce partide, ar fi momentul aici să spun ceva bun de PSD, dar îmi vine cam greu. Că nu pot crede că Mircea Geoană s-a dus până la Bruxelles ca să afle că nu se pot lua împrumuturi UE decât cu supraveghere FMI, ceea ce şi am scris până şi eu în gazeta de faţă acum câteva luni bune. Şi cum ştiu că dl. Puşcaş e competent, rămâne doar ipoteza că şi Geoană se adresează aceluiaşi public de reduşi mintali, ca să ne spună că apa e udă ! Înainte să mă întrebaţi de ce nu am dat satisfacţie dnilor Năstase şi Iliescu care deja îşi frecau mâinile că m-am demascat intrând în politică, vă spun eu de ce nu. Că nu admit să cobor în acest regn inferior în care trebuie să ne prefacem toţi cretini din cauza unor cretini imaginari, presupuşi să facă parte din public. Las acest public lui Adriean Videanu, care tocmai a declarat că a găsit, în cercetările lui, o lucrare a Academiei prin care termenul "succesuri" este definitiv reabilitat. Nu m-aş mira să îl văd academician într-o zi, dacă la vârsta lui l-a ajuns pasiunea cercetării academice. Un motiv în plus ca eu să rămân doar editorialist.
