Alina MUNGIU-PIPPIDI

Nu ateriză bine avionul buclucaş al Carpatair la Timişoara cu burtica în spumă şi fundul pe roţi că primul banc a şi fost scos de românaşii plini de umor. Desigur, eu l-am auzit – unde altfel? pe scara avionului! Şi sună cam aşa: „Încurajat de succesul său în a pune la sol aeronava fără o roată, talentatul nostru pilot îşi propune ca data viitoare să încerce fără două!”. Mai departe, bancul nu mai spune, dar presimt că alţi întreprinzători vor încerca fără trei! Şi fără nici una. Şi vom intra în Guinness Records nu doar ca ţara cu cel mai lung cârnat, sau cel mai mare tort, ci şi ca ţara unde aterizezi pe burtă voluntar, când ai putea să o faci pe roţi!

Nu prea mă face să râd bancul ăsta. Pentru că văd nişte reprezentanţi ai funcţionarilor publici zilele astea, care dau cu bomfaierul la roţi fără să ne fi consultat pe noi, pasagerii avionului, şi în total dezacord cu piloţii, care ştiu ei bine că şi aşa aterizarea va fi dură. De unde au ieşit băieţii ăştia, Oprescu, Marica, cum îi mai cheamă, care se ţin cu toată musculatura din dotare de sporurile lor de antenă şi ce mai au prin birouri? Vă spun eu de unde au ieşit: dintr-o cultură a privilegiului, care a dus la situaţia unică la noi că funcţionarii au salarii medii mai mari decât angajaţii din privat, invers decât în ţările întreprinzătoare. Ne-am reîntors la blestemul clasic al României, de care au scris aşa frumos autori interbelici ca Zeletin sau Manoilescu: adevăraţii noştri burghezi sunt funcţionarii. Bugetarii noştri sunt clasa mijlocie, pe lângă ei întreprinzătorii, care zilele astea se caută prin toate buzunarele ca să plătească facturile, sunt şi mai puţini, şi mai săraci. Pseudoburghezia asta sufocă bugetul şi desprinde roţile de la avion în momentul crucial.

Nu vreau să spun cu asta că orice funcţionar e un profitor. Deloc. Ţara are peste 120 000 de funcţionari publici, din care jumătate câştigă sub salariul mediu. Cei din primăriile de sate sau oraşe mai mici nu ştiu cum îşi duc zilele. Diferenţele dintre vârful piramidei şi baza ei sunt enorme! Tocmai asta şi-a propus guvernul să rezolve, printr-o lege unitară a salarizării, ceva ce experţii recomandau de foarte mult timp. Criza bugetară fiind dramatică, după cum am mai scris, intenţia guvernului Boc a fost să îngheţe toate sporurile până la trecerea acestei noi legi. Şi bineînţeles că sindicaliştii furioşi sunt cei care erau în vârful piramidei, care ameninţă cu o grevă a tuturor ministerelor.

Tot în această cheie trebuie citit şi apelul preşedintelui Băsescu ca Parlamentul că aprobe un împrumut extern. Desigur că guvernul îl poate face şi fără Parlament. Dar pentru că tot am ajuns la doctorul FMI, prin politica fiscală iresponsabilă a guvernului liberal, ştiţi exact ce va spune doctorul. Capeţi medicamente pe gratis dacă ţii regim. Nici un fel de sporuri! Ba poate chiar concedieri. Ungaria, înaintea noastră, a înghiţit pilula!. Şi desigur că şi noi am lua-o mai uşor dacă ar exista puţină solidaritate la greu, ca să înţeleagă toată lumea că de fapt nu avem altă soluţie. Bineînţeles însă că nu reuşim – şi din Parlament, şi din sindicatul funcţionarilor trag unii de roţi fără să se prindă că de pe urma prăbuşirii nu pot ieşi mai bine ca noi toţi.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Pseudoburghezia iese la revoluţie.

Comentarii