Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Un bătrân de 80 de ani, din judeţul Iaşi, a ajuns după gratii după ce a fost pedepsit la un an de închisoare pentru că a nesocotit un ordin judecătoresc şi a smuls doi ţăruşi din pământ. Constantin Dima a ajuns la închisoare după ce aproape ani în şir s-a judecat pentru pământ cu o soră şi a pierdut. A smuls ţăruşii bătuţi de executor şi a primit o pedeapsă cu închisoarea de şase luni cu suspendare. A urmat alt proces, altă sentinţă, iarăşi a pierdut, iarăşi a smuls ţăruşii. A fost condamnat la un an cu executare în 2006, dar a scăpat de încarcerare, după ce a dovedit că e bolnav de inimă şi fiere. Ar fi fost foarte greu să nu găsească un motiv medical la vârsta lui.
Dar acum două săptămâni, de când poliţa a adunat toţi deţinuţii care se sustrăgeau de la executarea pedepsei, a ajuns totuşi în infirmeria închisorii. Şi vedetă TV: dă interviuri despre cât e de persecutat, de bolnav, şi cum nu poate să doarmă. Se vaită că au scăpat de închisoare criminali mai mari ca el şi că nu există dreptate. Iar televiziunile din România, care au tot atâta înţelegere a unui stat de drept sau a funcţionării unei democraţii, îi dau dreptate. Se apelează la clemenţa prezidenţială. E musai să punem umăr de la umăr să-i dăm drumul din infirmerie, ca să se mai ducă o dată să smulgă ţăruşii sau să-şi mai cheltuiască pensia pe un alt rând de procese pierdute. E clar că starea sănătăţii nu constituie un impediment pentru asemenea aventuri, ci doar pentru stagiul în infirmeria puşcăriei.
Aş vrea să-l felicit pe executorul şi pe poliţiştii care au aplicat legea în acest caz. Vina este a celor care au fost în situaţii similare şi nu au făcut la fel ca ei. Soluţia este să aplicăm legea peste tot, nu pentru că în unele situaţii nu reuşim, să o anulăm peste tot, pe baza unei înţelegeri a justiţiei îndoielnice. Sora care a câştigat procesul nu are dreptul la mai puţină înduioşare din partea noastră. Dar mai ales ce mă înduioşează pe mine este starea legii. Dacă citeşti statisticile noastre judiciare, proaste cum sunt, vezi că în capul infracţiunilor sunt cele de neexecutare a unei sentinţe judecătoreşti. Cu alte cuvinte, la noi justiţia e ceva încă facultativ. Senţinţele sunt aplicate numai uneori. Pedepsele pentru cei care nu le respectă lipsesc. Respectul pentru statul de drept e nul.
E imposibil să devenim o societate europeană cu oameni care calcă legea în picioare şi ziarişti care îi aplaudă. Măcar în ţările unde nu funcţionează justiţia, ca în Afganistan (deşi acolo cazul poate ar fi fost judecat şi rezolvat de autorităţile din sat, care au autoritate religioasă şi civilă totodată) nu există televiziuni care să chibiţeze întregul proces.
( 4 mar 2009, 13:22:58