Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Protestele profesorilor au fost clasate şi clasificate. Nemulţumirile pensionarilor au pierit sub batista pusă pe ţambal. Moaşele comunale (atâtea câte mai sunt) şi profesorii universitari de transplant şi înnădiri de maţe, tac. Societatea românească face abstracţie de criză.
Ceva mult mai important, mult mai grav, aproape apocaliptic focalizează interese şi atenţii. Cazul Gorbunov, un basarabean învoit din puşcărie care se antrena cu poliţiştii în arta datului cu pumnul, a fost preluat de un nou caz, Gribenco, alt basarabean „bine antrenat informativ şi contra-informativ”, curtezan de ghicitoare, doctor Honoris Causa în arta disimulării. Gribenco ocupă de câteva zile ecranul televizoarelor şi emisiunile radiofonice de ştiri, stă la masă cu marii analişti ai naţiei şi astupă cu numele său de sonorităţi slave, dreptunghiurile caligrafice ale columniştilor.
Gribenco e, pentru cei care nu ştiu, tot un interlop, puşcăriaş scăpat printre deşte de organele de urmărire şi arest, asasin - dacă e asasin – din tembelism, spirit aventurier şi deconectare de la orice principiu moral.
Nu ştiu dacă Gorbunov-Gribenco sunt actorii dublului asasinat cu pistoale de la Braşov. Poate sunt ei, poate nu. Cert e că basarabenii au înlocuit şi preluat dezbaterile pe marginea Bugetului. Numele de cod al bugetului României este Gorbunov-Gribenco. Ba nu. Gorbunov-Gribenco-Preda. Mai exact Gorbunovgribencopreda, fiindcă de curând, în urma unor cafteli între trăitorii din taxe de protecţie (unii cu acte, bodyguarzii, alţii fără acte, la negru) a apărut un nou nume pe panoul cu sclipici care ţine concentrată atenţia prostimii. Adică a noastră.
Bugetul e uitat cu totul ca şi promisiunea electorală care suna cam aşa : “Votaţi-ne pe noi şi încă din prima zi de guvernare dăm integral lefurile mărite cu 50 la sută profesorilor”, lefuri pe care nemernicul de Tăriceanu se făcea că nu are de unde să le dea. Bugetul face abstracţie de această promisiune şi face în general abstracţie de multe.
Viaţa României se consumă în absenţa celui mai mic interes pentru şomajul care creşte zilnic ameţitor. Aţi văzut vreun profesor ţipând din goarnă la poarta lui Boc sau la poarta din Deal a lui Băsescu? Aş! Lumea suge prin toţi porii, cu aviditate, orice informaţie despre GorbunovGribencoPreda.
Un incident între cefele groase ale bătăuşilor de la un Mall, bătăuşi oficiali şi bătăuşi neoficiali, e o nouă păcăleală şi o nouă scamatorie. Pentru a fi “făcut la buzunare” în tramvai, hoţii distrag atenţia. Se bat între ei, ţipă unul, se vaită altul de crampe stomacale. Victimele nu mai sunt atente la buzunare. Victimele acum suntem noi toţi şi cei care “ne fac”, ne fac umilitor de uşor.
Aţi mai auzit ceva dinspre partea belicoasă a sindicatelor? A mai scos profesorimea, funcţionărimea vreun diftong? A urlat de durere personalul medical, operat fără anestezie la buzunar?
În paralel e scos zilnic pe scenă inamicul politic Năstase, pe post de distrugător al economiei naţionale prin construirea unor ferestre din termopan în Zambaccian şi a unei uşi metalice la subsolul clădirii, în pivniţă. Românii au exersat o jumătate de veac tehnicile de supravieţuire cu picioare de porc, zise adidaşi, pui de Gostat de la Crevedia şi zahăr la raţie.
Azi a fost descoperit surogatul Elodia, înlocuitor universal perfect pentru foame, sete, nevoia de dragoste, vitaminizarea organismului, vitaminizarea optimismului social. Modelul Elodia se cheamă azi GorbunovGribencoPreda. Pe o scenă paralelă, ziceam, se joacă actul 1000 al serialului Adrian Năstase. Se uită fiecare unde vrea. Nimeni nu se uită însă la buget. Mai puţin la nenorocirea locală şi mondială în care ne scufundăm cu viteză ameţitoare.
Curând va fi primăvară. Ies urzicile. Curând va fi toamnă. Iese la vot Băsescu. Vom vota cu privirea concentrată pe un nou caz Elodia şi pe un nou caz GorbunovGribencoPreda.
