Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
De la Dan Voiculescu nu am mari aşteptări, aşa că atunci când mă uimeşte, trebuie să comită gogomănii serioase. Voiculescu este tipul de negustor şmecher care se descurcă în orice regim. Pe vremea lui Ceauşescu colabora cu Securitatea şi făcea afaceri în numele statului român, apoi un afacerist misterios care lucrase bine cu Securitatea l-a îmbogăţit, lăsându-i averea moştenire (aşa au unii noroc!). După care şi-a folosit cu succes trustul de presă să intre în politică, a devenit proprietar de ministere şi tot aşa. Cum ziceam: un negustor şmecher.
Ce nu am înţeles niciodată sunt aerele sale de academician. Omul nu le are cu teoria, e limpede. E destul să pui mâna pe una din cărţile pe care le produce cu încăpăţânare să-ţi dai seama că sunt compilaţii stângace şi reinterpretări din ce au scris alţii, în general teorii marginale şi serios depăşite. De ce o avea nevoie un om bogat şi puternic să se facă de râs? Acesta este unul dintre misterele minţii umane. Mai mult chiar, acum câţiva ani se lăuda că face un masterat în Marea Britanie. La o privire mai atentă s-a dovedit că era vorba despre o universitate fantomă, care nu apărea nici în clasamentul primelor 100 de acolo. Serios, de ce o fi avut nevoie de aşa ceva?
Zilele trecute, Voiculescu s-a dat iar în stambă. Şi-a organizat un simpozion la Academia Română. Cum tot premiază academicienii în numele fundaţiei sale, nu i-a fost foarte greu. Deci, Voiculescu s-a văzut la Academie, unde trebuia să furnizeze nici mai mult nici mai puţin decât soluţii pentru criza economică globală. Dacă tot s-a trezit în cercuri selecte, nu s-a putut abţine: a spus că există un guvern mondial economic care a declanşat şi gestionează criza. Eu unul aş fi fericit să fie aşa: măcar ar şti cineva sigur ce se întâmplă şi cum se va termina. Din păcate, nu controlează nimeni această criză, iar cauzele nu sunt un mister decât pentru cei care nu vor să citească.
Oricum, aşa ceva te compromite în cercurile academice serioase, dar se pare că atunci când îţi comanzi simpozion la Academie poţi să spui liniştit ce vrei. Printre alte propuneri pentru România, Voiculescu vrea să concesioneze Delta Dunării pe 300 milioane de euro. Era atât de simplu şi totuşi nu se gândise nimeni!
Cum o fi să ai atâţia bani, atâţia oameni deştepţi lucrând pentru tine prin firme şi trusturi de presă şi tu să ţii cu tot dinadinsul să confirmi zicala aia cu prostul care nu e prost destul până nu e şi fudul.
Dar nu Dan Voiculescu e problema, ci un sistem întreg care a făcut dintr-un personaj de o asemenea calitate intelectuală un ”înţelept” al zilei. Cum s-or fi simţit cercetătorii economişti de la Academie, oameni care altfel participă la schimburi de idei serioase, când ascultau elucubraţiile omului care şi-a tras diplomă de la o cutie poştală? Probabil că foarte curând onorabilul domn Voiculescu va fi primit în rândurile ”nemuritorilor”. De ce nu?
