Legea pe care o frământă acum parlamentarii, împărţiţi în două echipe, a puterii, de trei ori mai mare, a opoziţiei, logic, de trei ori mai pipernicită, e cea a bugetului. Medical e cea mai dureroasă lege în vremuri dureroase şi tulburi. Un fel de medicament, compensat şi deloc gratuit, care trebuie să vindece cardiopatia ischemică a lefurilor profesorale, să mângâie suferinţele medicinii înseşi, să dea speranţă de viaţă prelungită bătrânilor, să repare grădiniţe şi să astupe mereu redeschisele gropi din asfalt.
Votarea bugetului, oricâtă băşcălie ar degaja dezbaterile la care asistăm consternaţi de câteva zile, transformând Parlamentul într-o sală de spectacol de revistă, rămâne o operaţie pe cord deschis. Bolnavul este România însăşi, desfăcută pe masa de operaţie şi belită cu fierăstrăul. Lângă acest suferind şi muribund mulţi dintre aleşii neamului s-au găsit să facă paranghelie.
Miercuri noaptea lucrurile s-au isprăvit între orele 0 şi 1, beligeranţii pierzându-şi, răpuşi de căscat, aplombul umoristic şi bătăios. Doborâţi de somn, parlamentarii s-au repezit spre perne şi plăpumi. Ziua a fost lungă şi în etape şi-a pierdut combatanţii. Ministrul de război, prins de gazetari pe coridor pe picior de plecare, a sugerat că merge să facă pipi şi se întoarce. Ministresa ecumenică a turismului a zis că pleacă la Cotroceni, unde a fost convocată de preşedinte. Preşedintele, curat constituţional, e mai important, când te strigă, decât Parlamentul. Fireşte, doamna Udrea n-a fost chemată singură, pentru a nu se isca bănuieli. Au fost aduşi în Deal şi domnul Blaga, şi domnul Videanu şi alţi domni. Chestiuni arzătoare la ordinea zilei, stimabililor, nu fleacul bugetului, care, oricum, va trece. Ce-l interesează pe preşedinte? Ştie toată lumea : al doilea mandat.
Ce se petrece în acest timp prin ţară? La Găneasa, localitate unde se petrec trenurile şi se bifurcă locomotivele luându-o ba spre Timişoara, ba spre Bucureşti, ba spre Sibiu, după cum au drum şi electricitate, se bat enoriaşii PSD cu enoriaşii PD-L strânşi la Bucureşti în aceeaşi biserică. Alăturaţii de la Bucureşti care-şi surâd scrâşnit şi se pupă făcând cu ochiul complice peste umărul îmbrăţişatului, se bat aici cu furca şi ciomegele ca la răscoală şi, adaos de modernitate şi democraţie, se iau la ochi cu puşcociul şi pistolul.
Disputa a plecat de la o familie bogată şi cusurgie de ţigani (bogată în votanţi) care vrea bani şi dintr-o parte şi din alta. Având această avere considerabilă de 15 voturi, înghesuite în aceeaşi odaie, ţiganii se lasă greu. O matroană ţipă în televizor că ăia de la PD-L i-au oferit, pentru cele 15 voturi, 200 de milioane de lei vechi, ceea ce nu-i deloc rău pentru vremuri de criză. Femeia zice însă că morala e mai presus şi că ea „n-o face” electoral decât cu PSD-ul, care-i mai frumos. Asta da integritate morală! Pitit ca şi politica sub o mie de farduri, târgul e unul ordinar: cine dă mai mult, ăla ia voturile. Hai, plânge masa, cine ridică potul? Deocamdată au fost plusate nişte răngi şi topoare în geamuri de maşini şi nişte gloanţe care au vâjâit pe la urechile votanţilor care nu înţeleg încotro bate vântul.
Prin secuime se mişcă apele. Apele au fost tulburate de noul Vadim, pe numele său real Băsescu, strângător de voturi pentru noul mandat de cinci ani. S-au auzit iar vorbe grele precum „purificare etnică”, „ungurii ne papă ţara” iar noi, viteji, nu le-o dăm. La Cluj, Boc şi-a uns cu peste 60 la sută voturi urmaşul în scaun care să-l ţină cald şi să-i fricţioneze zilnic proiectele înmormântate. În rest ninge, iar noi ne prefacem că nu suntem disperaţi.