Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Nu ştiu cum vor fi fost sentimentele împărtăşite de telespectatori.
Eu însă am simţit nevoia unui surâs amar.
Pentru că toţi cei care cântau acest slogan se înşelau amarnic:
Ceauşescu, deşi căzut de la putere, mai era.
În conştiinţa celor care strigau.
Şi aşa a rămas timp de 20 de ani.
A trebuit să vină la putere guvernul funestei alianţe PD-L-PSD, prin care s-a refăcut sinistrul FSN, pentru a ne da seama că Nicolae Ceauşescu mai e încă în mulţi dintre cetăţenii acestei ţări.
Mulţi dintre miniştrii Guvernului Boc au debutat prin acţiuni amintind de stilul Ceauşescu. Ministrul Sănătăţii, Ion Bazac, a anchetat cazul de la Slatina la miezul nopţii, făcând demiteri pe loc. Pentru astfel de cazuri, există proceduri clar stabilite de lege. Ministrului puţin i-a pasat de ele. Ministrului Transporturilor, Radu Berceanu, nu i-a plăcut culoarea roşie a Gării Craiova. Şi nu s-a sfiit s-o spună, în cadrul unei vizite de tip Ceauşescu. Fostul ministru al Internelor, Gabriel Oprea, s-a lansat în inspecţii inopinate la secţiile de poliţie.
Deşi fără nici o legătură cu statul de drept, astfel de acţiuni au fost aplaudate de români.
Dovadă că, deşi îl înjură pe Ceauşescu, mulţi români au nostalgia stilului Ceauşescu de demnitar.
Duminică, 25 ianuarie 2009, la aceeaşi emisiune am purtat un dialog cu Teodor Brateş, cel care în decembrie 1989 difuza pe TV informaţii precum cele cu apa otrăvită sau cu teroriştii care erau forţe loiale lui Ceauşescu.
Nu la mult timp după decembrie 1989, s-a stabilit clar că teroriştii – cel puţin în ipostaza de apărători ai lui Ceauşescu, n-au existat.
De atunci, bietul Teodor Brateş e obligat să se apere zi de zi faţă de acuzaţiile că ar fi dezinformat cu bună ştiinţă populaţia României. Şi în timpul dialogului televizat, Teodor Brateş a încercat să se apere, invocând declaraţii ale oficialilor de la vremea respectivă – de la Ion Iliescu la Ştefan Guşă – care susţineau existenţa teroriştilor.
Nu ştiu cum s-a făcut, dar deşi îmi propusesem, am uitat să-i aduc lui Teodor Brateş argumentul zdrobitor în apărarea sa. Păi dacă acum, într-o Românie zisă şi aşezată, cu jurnalişti ce plesnesc de ţâfna profesionalismului, pot fi difuzate pe posturi TV informaţii din surse, ce se dovedesc ulterior crase diversiuni, ce să mai cerem lui Teodor Brateş în condiţiile de haos ale lui 22 decembrie 1989?
