Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Ce face în atari condiţii România? Pune plase de protecţie sub leu, îl atârnă în sfori de tavan să nu mai cadă? Aş! România este angrenată în marea, grava, fundamentala chestiune a ascultării telefoanelor. Pe vremuri exista Cooperativa Ochiul şi Timpanul, mai pe scurt Securitatea. Te asculta, îţi intra în casă, îţi verifica nevasta sau amanta până la nivelul lenjeriei intime, punea - dacă existau bănuieli că mârâi împotriva orânduirii socialiste – să fii supravegheat zi şi noapte.
Azi avem şase cooperative Ochiul şi Timpanul şi toate, conform numeroaselor indicii scăpate „pe surse” sau oficial, duduie, scot flăcări, lucrează la foc continuu. În douăzeci de ani cele şase servicii, toate dotate cu aparatură sofisticată de ascultare (lăsaţi vrăjeala că doar SRI ar avea!) au reuşit să prindă vreo trei spioni. Doi sunt şi acum căraţi prin tribunale şi există bănuiala nefericită că nici n-ar fi spioni, iar unul, spion şi terorist, a fost lăsat să plece afară, unde se află bine mersi. Şi atunci ce fac miile de lucrători, profesionişti şi neprofesionişti, ai serviciilor?
Deunăzi un fost şef al serviciilor de spionaj, în formulă abreviată SIE, domnul Claudiu Săftoiu, s-a scăpat în televizor spunând că dimineaţa şeful statului, alături de care a slujit un deceniu, ar şti ce discută seara duşmanii săi politici. Tărăboi mare, ameninţări de la Cotroceni, agitaţie în viaţa actualului preşedinte şi în vieţile preşedinţilor precedenţi chemaţi să-şi dea cu presupusul. Săftoiu s-a mai scăpat pe el odată, îndreptăţit atunci, fiindcă vorbea în faţa unei comisii parlamentare. Întrebat dacă SIE dispune de aparatură de ascultare a răspuns scurt : „DA”. Sinceritatea l-a costat postul. Domnul Băsescu l-a dat afară ca pe o măsea stricată. Minţise Săftoiu? Nu minţise, dar regula spionilor e să moară cu secretele în căpăţână. Avea să o spună aseară, pe un post de televiziune, domnul Iliescu, şi el, precum se vede, priceput în materie de spioni.
Emil Constantinescu, fost preşedinte la rându-i, a dezvăluit un amănunt pe care l-aş cataloga la fapt divers. Serviciile i-au prezentat un raport cu o doamnă nevastă de ambasador străin care ţipa în casă, înjura servitorii, îşi ridica poalele în cap. Domnul Constantinescu, persoană educată şi preşedinte responsabil, cică le-a zis tembelilor care au făcut o astfel de înregistrare să nu-i mai prindă cu prostii.
Domnul Băsescu pare însă interesat şi de prostii. A spus-o cu guriţa lui de zeci de ori. Mă, le-a zis unor miniştri, mai ţineţi-vă şi voi gura şi nu mai spuneţi toate tâmpeniile la telefon. Adică preşedintele ştia exact ce clămpăne ăia la telefon. De unde ştia? De la bunică-sa care, vecină fiind cu respectivii miniştri, stătea lipită cu urechea de perete? Presupun că bunica preşedintelui ca şi bunica mea nu mai pot asculta decât şoaptele îngerilor. Rămâne o unică variantă. Preşedintele primeşte de la servicii şi informaţii de acest gen. Circulă vorba că ofiţerii destoinici şi cu iniţiativă în zona de interese a politicianului Băsescu sunt recompensaţi cu stele. Aşa o fi?
România trăieşte cazna prăbuşirii monedei naţionale. Zilnic creşte numărul şomerilor şi al familiilor care nu-şi mai pot plăti creditele la case şi alte cele. Se scumpeşte păpica. Noroc cu zilele de primăvară timpurie că am simţi puţinătatea gazelor pompate de ruşi. România se află într-o criză economică şi financiară care se anunţă fără precedent.
Vorbim despre asta? Nu. Vorbim de schimbarea Constituţiei, vorbim despre actorul Piersic care ar fi dus acum o mie de ani o scrisoare în Franţa şi deci e trădător şi spion, vorbim despre Săftoiu care a scăpat nu o minciună (să fim serioşi), ci un adevăr. Adevărurile nu sunt însă permise spionilor şi cu atât mai puţin şefilor de spioni. Domnul Băsescu, mult mai calificat în domeniu decât ageamiul Săftoiu, are toate motivele să fie nervos. Păi cine dracu a mai văzut pe lumea asta spioni sinceri?
