Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Dat fiind că guvernul Boc a făcut o greşeală -din neglijenţă- precizând incompatibilitatea pensiilor cu veniturile, nu cu salariile, mobilizând astfel contra mase de actori pensionari, nu mai voiam să apăr această decizie, deşi fondul era şi rămâne corect.
Dar nu se poate să nu fii agasat de Curtea Constituţională, a cărei singură decizie justă ar fi fost să ne spună că nu scrie nimic de pensii în Constituţie şi deci ei nu au căderea să se pronunţe.
În fond, asta fusese decizia lor data trecută. Pensionarii constituţionali au declarat în 2005 ca neconstituţională legea ministrului Monica Macovei ca magistraţii pensionabili să iasă la pensie, o formă minoră de justiţie socială şi lustraţie totodată. Membrii CCR au motivat atunci decizia prin faptul că e nedrept că ei nu pot sta peste vârsta de pensie când restul populaţiei poate, deci sunt discriminaţi. Azi, când s-a propus o lege pentru toată lumea, au trebuit să inventeze altă motivaţie ca s-o respingă.
Dar concluzia e aceeaşi: că e perfect normal să te retragi din sistemul de stat, să îţi faci socotelile finale, să tragi linia ca şi cum ai pleca, să ţi se stabilească cuantumul pensiei, să te duci acasă şi imediat să faci un alt contract cu statul, să redeschizi exact dosarul pe care l-ai închis (dar fără a-l redeschide de fapt) şi să o iei de la capăt cu cariera. În fond, de ce nu te transferi de unde lucrai la acest nou loc de muncă, de ce nu îţi faci două norme, un lucru legal, de ce trebuie să te retragi, deci să iei din bugetul amărât de pensii când de fapt nu eşti retras şi ai mai putea cotiza o vreme.
Cu majoritate de voturi, CCR a declarat însă că Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului este neconstituţională, deoarece afectează drepturile fundamentale prevăzute de Constituţie, privind dreptul la muncă şi dreptul la pensie.
Asta e ca şi cum aş spune eu că cei care sunt împotriva adulterului privează omul de libertatea de a iubi. În realitatea, e mai natural şi mai drept să iubeşti persoane diferite pe rând, tot aşa cum există o perioadă în care munceşti, şi una în care te retragi, nu e un drept al omului să te bucuri de amândouă în acelaşi timp.
Cine s-a pensionat devreme ca să îşi facă o bază de venit lejer şi a găsit o slujbă ar fi onest să se întoarcă la lucru, nu să greveze bugetul de pensii al statului şi să mai ia şi un tot salariu de la stat. Poate nu ştiţi că oamenii care muncesc oficial în ţara asta sunt sub cinci milioane, numai ei plătesc pentru bugetul de pensii de care beneficiază aproape cinci milioane de pensionari. Păi dacă avem atâţia oameni care iau din bugetul de asigurări sociale, de unde să mai fie mulţi care să dea?
Nu mă întrebaţi cine sunt ceilalţi adulţi până la 17 milioane de votanţi, că nu ştiu: casnice, agricultori, copii. Suntem o ţară fantomă, în care milioane lipesc din statistici şi nu aduc nimic la economia reală.
Obsesia românului că statul îi datorează o pensie şi că existenţa cea mai bună pe lume este de rentier e foarte veche. Am nimerit zilele astea peste un citat din Caragiale (Conul Leonida faţă cu reacţiunea) care spune mai bine decât orice aş putea spune eu.
Leonida: Mai întâi şi-ntâi, daca e republică, nu mai plăteşte nimenea bir..
Efimiţa: Zău?
Leonida: Zău...Al doilea ca fieştecare cetăţean ia câte o leafă bună pe luna, toţi într-o egalitate.
Efimiţa: Parol?
Leonida: Parol...Par egzamplu, eu...
Efimiţa: Pe lângă pensie?
Leonida: Vezi bine, pensia e basca, o am după legea a veche, e dreptul meu. Mai ales când e republică, dreptul e sfânt: republica este garanţiunea tuturor drepturilor.
Efimiţa (cu toata aprobarea): Aşa da!
Ce păcat că nu e teatru la Curtea Constituţională. Poporul ar putea sta la galerie şi aplauda pe măsură. E mult mai plicticos să râdem singuri la noi acasă în faţa televizorului.
