Zilnic, România este clătinată de un subiect fierbinte care aprinde televizoarele şi face să iasă fum din aparatele de radio şi din gazete. Un astfel de subiect fierbinte este sau a fost demiterea ministrului de interne din motive de Vulpe. Un astfel de subiect incendiar este „descoperirea” greţoasă că marele actor Florin Piersic, care peste câteva zile împlineşte 73 de ani, ar fi dus nu ştiu ce scrisoare conspirativă acum peste o jumătate de veac în străinătate şi ar fi colaborat cu Securitatea.
Naţiunea n-are timp să observe că s-a dublat preţul cartofilor în piaţă, banii pentru păpică se dizolvă mai iute, iar frigiderul şi cămara rămân goale. Cineva, nu ştiu cine dar bănuiesc, comite diversiune după diversiune pentru a ne ţine lipiţi de alte subiecte decât cele care logic ar trebui să ne dea bătăi de cap.
Preşedintele Băsescu a convocat la Cotroceni mai marii politicii, şefii camerelor parlamentare, personalităţi diverse. Mă aşteptam ca şeful statului să ne anunţe că acea criză despre care tot domnia sa spunea în campania electorală că nu ne va atinge e călare pe noi şi ne sufocă. Mă aşteptam să ceară şi să ofere soluţii. Mă aşteptam să iniţieze un referendum pe tema întăririi leului.
Nu-i de glumă. Zilnic se înregistrează falimente, fabricile îşi închid porţile una după alta, prognoza indică în jur de un milion de şomeri în acest an în blânda, mănoasa şi bogata noastră ţărişoară. Preşedintele comite însă o manevră care va ţine tot anul atenţia românilor îndreptată spre subiecte care n-au nici o legătură cu foamea de azi. Ţara piere şi baba se piaptănă, sună o zicere românească. Baba noastră e însă cheală. Schimbăm Constituţia. Rămânem republică semiprezidenţială, dar cu uriaşe puteri pentru preşedinte.
Punctul doi din aşa-zisul decalog al preşedintelui cuprinde dorinţa sa de a dizolva, ori de câte ori i se va năzări, Parlamentul. E de fapt punctul unu, punctul central. El confirmă nevoia nemăsurată de putere a celui care îşi doreşte mai mult decât orice un nou mandat prezidenţial. Nu contează că Parlamentul este rezultatul votului uninominal, iar cei trimişi acolo sunt, cu alte cuvinte, aleşi de popor. Domnul Băsescu, pentru a fi stăpân absolut, mai are nevoie să învingă acest ultim inamic. Pregătirea de artilerie, cum se spune în tehnica şi strategia militară, care precede atacul la sol, a fost făcută.
Zi de zi Parlamentul a fost tocat ca fiind cea mai odioasă instituţie. Parlamentarii sunt bandiţi, corupţi, trădători. Sondajele din acest an arată că Parlamentul e situat pe unul dintre ultimele locuri între instituţiile democratice. Ce mare scofală atunci să trânteşti exact în ziua alegerilor prezidenţiale un referendum prin care să întrebi poporul dacă e de acord cu noua Constituţie băsesciană care prevede între altele un Parlament mai mic, unicameral?! Toată lumea va vota fericită că a scăpat de o liotă de netrebnici. Şi fireşte îl va vota concomitent pe marele şi luminatul iniţiator. Parlamentul de azi, cu peste 70 la sută sub comanda preşedintelui, va vota fără îndoială tot acest scenariu care ne va ucide. Ca democraţie. Mi-aş dori din toată inima să mă înşel. Să dea Dumnezeu să n-am dreptate.