Lucian AVRAMESCU

Sfântul Ion, cel care l-a botezat pe Iisus în apele Iordanului, încheie, prin ziua numelui său, lungile sărbători de iarnă. Ger mult, gălăgie cât cuprinde în televizoare şi-n politică. Noul guvern, pe care unii îl numesc Boc, alţii Băsescu-Udrea, şi-a intrat în pâine. Pâinea e cam subţirică şi pe alocuri roasă de şoareci. Mai ar fi însă câte ceva de ronţăit.

Ieri, de pildă, înspăimântată de criza gazelor, noua cârmuire a decretat „starea” şi apoi „situaţia” de urgenţă, ceea ce îngăduie achiziţionarea combustibililor alternativi fără licitaţie. Adică pe ochi frumoşi. Mai marele acestei decizii şi demnitarul care gospodăreşte chestiunea este ministrul Videanu. E vorba de achiziţii zilnice de păcură de circa 1,5 milioane dolari. Specialişti cârcotaşi spun că aceeaşi cantitate de păcură poate fi cumpărată, dacă te tocmeşti bine, la jumătate de preţ şi chiar la o treime, adică mai exact cu 500.000 dolari. Dar cine are vreme să se tocmească pe aşa frig?! Experienţa ne arată că atunci când e vorba de bani publici, atât vânzătorul, cât şi cumpărătorul se tocmesc nu cu cât să scadă preţul, ci cu cât să-l crească. Şi uite aşa, din criză în criză, se fac marile averi.

Criza aviară, vă amintiţi, a îmbogăţit câteva firme apropiate fostului ministru al agriculturii Flutur. Bietele firme aveau, până la pleaşca gripei găinilor, câte doi lei în cont şi câte doi angajaţi. Pe urmă nu le mai ajungeai cu prăjina nici la nas nici la sumele încasate. Nu ştiu în altele cum se descurcă, dar în materie de stors bani din crize toate guvernele noastre s-au dovedit experte.

Ruşii lui Putin au speriat Europa. Nu chiar toată Europa. Nemţii, de pildă, care sunt parteneri privilegiaţi ai ruşilor, după ce la război şi-au scos maţele unii altora, n-au nici un motiv de spaimă. Gazele curg vesele prin ţevile lor, iar sursa este aceeaşi Rusie bogată în resurse energetice.

Subsolul României, să nu-l mâniem pe Dumnezeu, chiar dacă a fost stors de toată lumea, inclusiv de nemţi şi ruşi (acum e stors de austrieci) încă mai dă. Dă 80 la sută din necesarul de gaze şi petrol al României. Ne putem descurca. Ce se fac însă bulgarii, de pildă, şi alţii asemeni lor care n-au în subsol decât piatră seacă?

Ţarul Putin a vrut să demonstreze ceva. A vrut să demonstreze probabil că Rusia rămâne Rusia. Că Rusia lui Petru I ca şi Rusia lui Stalin şi Brejnev e vie şi neclătinată din orgolii şi obiceiuri. Conflictul cu Ucraina e, cred eu, un pretext. La trei - patru ani o dată acest conflict este reeditat. Pe urmă cele două ţări se împacă. Clătinarea şi mesajul au fost date. Atenţie la mine, Europo, pare a zice Ţarul de la Moscova. Dacă mă nesocoteşti mă supăr rău şi mă supăr fix în momentul când afară sunt -20 de grade. A fost România ţinta enervării lui Putin? Nici vorbă. Telefonul dat de Băsescu, devenit subiect propagandistic pentru adulatorii preşedintelui, n-a contat în marea tevatură. Jocurile sunt mai înalte şi mai mari decât România în întregul ei.

Ce se mai petrece la Bucureşti? Turmele de maşini, întoarse de pe Valea Prahovei şi de pe alte văi, se înghesuie din nou pe bulevarde, pe străzi şi străduţe, într-o nebunie din ce în ce mai apăsătoare. Nervi, vacarm, tensiune suită la maximum. Şi-n Palatul Victoria e nebunie. Se schimbă covoare, sunt împinse birourile dintr-un colţ în altul al încăperilor.

Cea mai neliniştită este doamna Udrea, care a primit ordin drăgălaş din Deal să stea, în materie de etaj, deasupra lui Boc. Poziţia nu-i rea pentru o ministresă a turismului care gospodăreşte, înţeleg, în premieră, şi servicii speciale, însărcinate cu mari şi mici secrete. Doamna Udrea poate deschide toate plicurile şi toate bileţelele. Când te însărcinează preşedintele, n-ai încotro. Porţi sarcina cu mândrie.

De altfel, guvernul în întregime este însărcinat telefonic sau direct în fiecare zi de preşedinte. În prima zi a anului, miniştrii au primit sarcina să mănânce la prânz la Sinaia cu şeful statului. Unii mâncaseră deja, dar mâncare peste mâncare nu strică. E şi acesta un fel plăcut de a guverna. Mi-am văzut, a glăsuit cu emoţie, parcurgând roată  miniştrii adunaţi în juru-i, visul cu ochii. Unii, răutăcioşi, au comentat că doar anumiţi miniştri, ba chiar un singur ministru, l-ar fi determinat pe preşedinte la o aşa mărturisire. Noi, sensibili la rându-ne, ne lăsăm mângâiaţi prin ricoşeu de aceeaşi emoţie. Ce mai contează criza economică, milionul de şomeri estimaţi pentru 2009, ştergerea din lista de priorităţi a celor mai multe dintre promisiunile electorale! Guvernul gospodăreşte criza, iar anul întreg va fi o criză mănoasă, bogată, tocmai bună de muls.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Ger mult, gălăgie cât cuprinde.

Comentarii