Ion CRISTOIU

Până luni, la prânz, toate ziarele tipărite şi online, dar mai ales televiziunile cu producţie de ştiri în foc continuu, discutau doar despre alianţa PD-L-PSD. Liderii de opinie, deveniţi peste noapte chibiţi politici, denunţau, atât dinspre fanii PD-L, cât şi dinspre fanii PSD, caracterul imoral al acestui, pe cât de proaspăt, pe atât de surprinzător concubinaj între două formaţiuni până nu demult duşmane de moarte. Nu puţini, reîncărcaţi în ipostaza de Procuror al Republicii, se străduiau să arate cu deştul că era vorba de o alianţă pentru ciolan. Unii însă, nu prea mulţi, ţineau să reamintească de Marea Peţitoare de la Cotroceni. Le răspundeau, imediat, desigur, condeiele de casă ale lui Traian Băsescu, aruncând vina înfrăţirii dintre PD-L şi PSD pe seama PNL care, vezi Doamne! refuzând refacerea căsniciei de Dreapta, a împins PD-L, sărmanul! în braţele PSD, corupătorul de minore politice.

Mult mai important, fătucile şi guguştiucii de pe teren pândeau cu microfoanele pregătite reuniunile PD-L-PSD pentru a da ştire lumii de o nouă împărţire a ciozvârtei care e Puterea.

De luni de la prânz, însă, peisajul nostru mediatic s-a schimbat în chip radical. A dispărut, ca şi cum n-ar fi fost, subiectul numit Alianţa imorală. Toată lumea discută despre retragerea lui Theodor Stolojan. De dimineaţă până seara studiourile televiziunilor de ştiri dau peste margini, ca supa de găină pe aragaz, de cetăţeni şi cetăţence guralivi care lansează ipoteze în ritm de mitralieră. Despre enigma resemnării lui Theodor Stolojan. Despre viitorul Alianţei PD-L-PSD. Despre sentimentele încercate de Traian Băsescu.

Nu ştim – şi nici nu ne interesează – de ce a renunţat Theodor Stolojan.

În politica de azi, marcată decisiv de spectacolul mediatic, nu contează ceea ce s-a întâmplat în realitate, cu ceea ce se vede la televizor, că s-a întâmplat în realitate.

Or, din acest punct de vedere, noi observăm că un prim efect al aşa-zisei lovituri de teatru a fost trecerea în plan secund a unui subiect  – Alianţa imorală PD-L-PSD – şi afirmarea spectaculoasă a altui subiect: retragerea lui Theodor Stolojan.

Concentrarea presei pe primul subiect se contura drept catastrofală pentru artizanul acestei Alianţe: Traian Băsescu.

Năpustirea presei asupra noului subiect e benefică pentru Traian Băsescu:

1) Împinge în plan secund formarea Alianţei.

2) Abate atenţia de la negustoria pentru posturi între PD-L şi PSD.

3) Dă presei posibilitatea să facă rating şi tiraj abordând un subiect senzaţional, dar absolut minor în planul realităţilor.

Acest efect vizibil al retragerii lui Theodor Stolojan ne îmboldeşte să credem că n-a fost vorba de o criză de nervi a liderului PD-L, ci de o nouă diversiune.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului O nouă diversiune.

Comentarii